2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zdrâncin sn vz zdruncin

ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

zdruncina [At: CANTEMIR, I. I. II, 232 / V: (înv) străn~, strănciuna, strâncena, strânciuna, strunci, st~ (Pzi: struncin, struncinez), struciuna, strunciura, (reg) zdruncini (Pzi: zdruncinesc), zdrunci, zdrunciuna, zdruc~, zdrânc~, strânc~, struncena / S și: sd~ / Pzi: zdruncin și (îrg) ~nez / E: nct] 1-2 vtr A (se) zgudui (1-2). 3-4 vtr (Rar; fig) A (se) zbuciuma (1-2). 5 vi (Îvr) A zăngăni (1). 6 vt (Înv; c. i. oameni, armate) A risipi. 7-8 vtr (C. i. construcții, obiecte) A (se) zgudui (7-8). 9-10 vtr (Rar) A (se) cutremura (1-2). 11-12 vtr (Fig) A (se) zgudui (11-12). 13 vt (Pex) A zgudui (13). 14 vt (Fig) A zgudui (14). 15-16 vt (Rar; c. i. ființe; mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A zdrobi (16-17).

zdruncin s.n. 1 Zdruncinătură. Stînd cu genunchii cam sus, se afla destul de apărat de zdruncin (SADOV.). ♦ Fig. Efort, strădanie. După atîta zdruncin, setea ne omora (AD.). 2 Fig. Tulburare sufletească, zbucium, frămîntare, durere. Zdruncinul sufletului s-a potolit în bietul om (SADOV.). • pl. -uri. și (pop.) zdruncen, struncin s.n. /de la zdruncina, prin derivare regresivă.

zdruncina vb. I. 1 tr., refl. A (se) scutura tare, deplasîndu-se din poziția inițială; a (se) clătina; a (se) hurduca, a (se) zgudui, (reg.) a (se) zdruhăi. Vagonul se clătina zdruncinîndu-se în același ritm monoton (CĂL.). ◊ Fig. În inima noastră se zdruncină oceanul (GAL.). 2 refl. (mai ales despre construcții) A se deteriora (în urma unor zguduituri). Casele s-au zdruncinat în urma bombardamentelor.(tr.) Blocul a fost zdruncinat de cutremur. 3 tr. Fig. A clătina din temelii, a face să-și piardă temeinicia, trăinicia, forța. Autorul zdruncina privilegiile marilor boieri (PER.). 4 tr. Fig. A tulbura conștiința, convingerile etc. cuiva. Sufletul lui fusese zdruncinat din temelii (D. ZAMF.). 5 tr. (compl. indică sănătatea, sistemul nervos al oamenilor etc.) A face să-și piardă rezistența și să devină șubred (în urma unor modificări patologice); a distrage, a strica. Războiul zdruncină nervii (CĂL.). 6 tr. (înv., pop.; compl. indică ființe sau părți ale corpului lor) A zdrobi. S-a ridicat zdruncinat de căzătură (CAR.). • prez.ind. zdruncin. și (înv.) strîncena vb. I., zdruncini vb. IV. /cf. sl. veche съдрѫчнтн.

arată toate definițiile

Intrare: zdrâncin
zdrâncin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zdruncina
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdruncina
  • zdruncinare
  • zdruncinat
  • zdruncinatu‑
  • zdruncinând
  • zdruncinându‑
singular plural
  • zdruncină
  • zdruncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdruncin
(să)
  • zdruncin
  • zdruncinam
  • zdruncinai
  • zdruncinasem
a II-a (tu)
  • zdruncini
(să)
  • zdruncini
  • zdruncinai
  • zdruncinași
  • zdruncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncina
  • zdruncină
  • zdruncinase
plural I (noi)
  • zdruncinăm
(să)
  • zdruncinăm
  • zdruncinam
  • zdruncinarăm
  • zdruncinaserăm
  • zdruncinasem
a II-a (voi)
  • zdruncinați
(să)
  • zdruncinați
  • zdruncinați
  • zdruncinarăți
  • zdruncinaserăți
  • zdruncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncinau
  • zdruncina
  • zdruncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struncina
  • struncinare
  • struncinat
  • struncinatu‑
  • struncinând
  • struncinându‑
singular plural
  • struncină
  • struncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • struncin
(să)
  • struncin
  • struncinam
  • struncinai
  • struncinasem
a II-a (tu)
  • struncini
(să)
  • struncini
  • struncinai
  • struncinași
  • struncinaseși
a III-a (el, ea)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncina
  • struncină
  • struncinase
plural I (noi)
  • struncinăm
(să)
  • struncinăm
  • struncinam
  • struncinarăm
  • struncinaserăm
  • struncinasem
a II-a (voi)
  • struncinați
(să)
  • struncinați
  • struncinați
  • struncinarăți
  • struncinaserăți
  • struncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncinau
  • struncina
  • struncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrâncina
  • zdrâncinare
  • zdrâncinat
  • zdrâncinatu‑
  • zdrâncinând
  • zdrâncinându‑
singular plural
  • zdrâncină
  • zdrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrâncin
(să)
  • zdrâncin
  • zdrâncinam
  • zdrâncinai
  • zdrâncinasem
a II-a (tu)
  • zdrâncini
(să)
  • zdrâncini
  • zdrâncinai
  • zdrâncinași
  • zdrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncina
  • zdrâncină
  • zdrâncinase
plural I (noi)
  • zdrâncinăm
(să)
  • zdrâncinăm
  • zdrâncinam
  • zdrâncinarăm
  • zdrâncinaserăm
  • zdrâncinasem
a II-a (voi)
  • zdrâncinați
(să)
  • zdrâncinați
  • zdrâncinați
  • zdrâncinarăți
  • zdrâncinaserăți
  • zdrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncinau
  • zdrâncina
  • zdrâncinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdruncina struncina zdrâncina

  • 1. A scutura puternic.
    exemple
    • Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155.
      surse: DLRLC
    • Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239.
      surse: DLRLC
    • Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se agita, a se zbuciuma.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Încotro te zdruncini, uncheșule? POPA, V. 164.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: slăbi submina șubrezi 2 exemple
    exemple
    • Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. CR. II 97.
      surse: DLRLC
    • Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922.
      surse: DLRLC

etimologie: