2 intrări
16 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBURĂTORI vb. IV v. zburături.
ZBURĂTORI vb. IV v. zburături.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBURĂTORI vb. IV v. zburături.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zburătură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zburătări v vz zburături
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zburători v vz zburături
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zburături [At: LB / V: ~tări, ~tori, ~rut~ / Pzi: ~resc / E: zbura] 1-3 vt A crește (35, 38-39). 4-8 vi (Reg) A zbura (12-16). 9 vt (Reg) A reteza (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zburuturi v vz zburături
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zburători vb. IV. v. zburături.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zburături vb. IV. (pop.) 1 intr. A străbate aerul (cu iuțeală) fiind aruncat, zvîrlit etc. Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază (EMIN.). 2 tr. A zvîrli cu ceva într-o pasăre, într-un pom etc. • prez.ind. -esc. și zburători vb. IV. /zburătură + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zburătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma zburători) 1. (Rar) A străbate aerul, a zbura. Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. 2. A zburătăci (1). Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. Tranz. Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa. Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. ◊ Refl. reciproc. Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. – Variantă: zburători vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURĂTORI vb. IV. v. zburături.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A străbate aerul, a zbura. 2. Tranz. și intranz. A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zbura.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zburături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, 3 sg. zburăturește, imperf. 1 zburătuream; conj. prez. 1 sg. să zburăturesc, 3 să zburăturească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zburături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, imperf. 3 sg. zburăturea conj. prez. 3 să zburăturească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zburături vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, imperf. 3 sg. zburăturea; conj. prez. 3 sg. și pl. zburăturească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zburături, zburăturescverb
- 1. A străbate aerul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zbura
- Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. DLRLC
-
- sinonime: zburătăci
- Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
- Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa... Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. DLRLC
- Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. DLRLC
-
etimologie:
- zburătură DEX '09 DEX '98
- zbura DLRM