2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător.

zburdător, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: sb~ / Pl: ~i, ~oare / E: zburda + -ător] (Înv) 1-2 Zvăpăiat (1-2).

zburdător, -oare adj. (înv.) Care este zburdalnic, zglobiu, neastîmpărat • pl. -ori, -oare. /zburda + -ător.

ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător.

ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Care zburdă; zburdalnic, zglobiu, neastîmpărat. Magenta în umbră dispare, Cu ranele sale, cu zgomotu-i mare De tunuri, de oaste, de cai zburdători. ALECSANDRI, P. II 148.

ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic. – Din zburda + suf. -(ă)tor.

sburdător a. care sburdă: caii sburdători AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre

zburdătór adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburdătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBURDĂTÓR adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpaiat, zvânturat, zvânturatic.

zburdător adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

Intrare: zburdătoare
zburdătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zburdător
zburdător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburdător
  • zburdătorul
  • zburdătoru‑
  • zburdătoare
  • zburdătoarea
plural
  • zburdători
  • zburdătorii
  • zburdătoare
  • zburdătoarele
genitiv-dativ singular
  • zburdător
  • zburdătorului
  • zburdătoare
  • zburdătoarei
plural
  • zburdători
  • zburdătorilor
  • zburdătoare
  • zburdătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburdător

etimologie:

  • Zburda + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM