2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.

ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.

ZBURĂTORÍ vb. IV v. zburături.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.

zburătări v vz zburături

zburături [At: LB / V: ~tări, ~tori, ~rut~ / Pzi: ~resc / E: zbura] 1-3 vt A crește (35, 38-39). 4-8 vi (Reg) A zbura (12-16). 9 vt (Reg) A reteza (1).

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma zburători) 1. (Rar) A străbate aerul, a zbura. Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. 2. A zburătăci (1). Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. Tranz. Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa. Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. ◊ Refl. reciproc. Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. – Variantă: zburătorí vb. IV.

ZBURĂTORÍ vb. IV. v. zburături.

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A străbate aerul, a zbura. 2. Tranz. și intranz. A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zbura.

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă

zburăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. zburătureáscă

Intrare: zburătorire
zburătorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburătorire
  • zburătorirea
plural
  • zburătoriri
  • zburătoririle
genitiv-dativ singular
  • zburătoriri
  • zburătoririi
plural
  • zburătoriri
  • zburătoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: zburături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburături
  • zburăturire
  • zburăturit
  • zburăturitu‑
  • zburăturind
  • zburăturindu‑
singular plural
  • zburăturește
  • zburăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburăturesc
(să)
  • zburăturesc
  • zburătuream
  • zburăturii
  • zburăturisem
a II-a (tu)
  • zburăturești
(să)
  • zburăturești
  • zburătureai
  • zburăturiși
  • zburăturiseși
a III-a (el, ea)
  • zburăturește
(să)
  • zburăturească
  • zburăturea
  • zburături
  • zburăturise
plural I (noi)
  • zburăturim
(să)
  • zburăturim
  • zburătuream
  • zburăturirăm
  • zburăturiserăm
  • zburăturisem
a II-a (voi)
  • zburăturiți
(să)
  • zburăturiți
  • zburătureați
  • zburăturirăți
  • zburăturiserăți
  • zburăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburăturesc
(să)
  • zburăturească
  • zburătureau
  • zburături
  • zburăturiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburători
  • zburătorire
  • zburătorit
  • zburătoritu‑
  • zburătorind
  • zburătorindu‑
singular plural
  • zburătorește
  • zburătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătoresc
(să)
  • zburătoresc
  • zburătoream
  • zburătorii
  • zburătorisem
a II-a (tu)
  • zburătorești
(să)
  • zburătorești
  • zburătoreai
  • zburătoriși
  • zburătoriseși
a III-a (el, ea)
  • zburătorește
(să)
  • zburătorească
  • zburătorea
  • zburători
  • zburătorise
plural I (noi)
  • zburătorim
(să)
  • zburătorim
  • zburătoream
  • zburătorirăm
  • zburătoriserăm
  • zburătorisem
a II-a (voi)
  • zburătoriți
(să)
  • zburătoriți
  • zburătoreați
  • zburătorirăți
  • zburătoriserăți
  • zburătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătoresc
(să)
  • zburătorească
  • zburătoreau
  • zburători
  • zburătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburături zburători

  • 1. intranzitiv popular A străbate aerul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbura un exemplu
    exemple
    • Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zburătăci 3 exemple
    exemple
    • Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.
      surse: DLRLC
    • Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa... Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zburătură
    surse: DEX '09 DEX '98
  • zbura
    surse: DLRM