2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbuchi i vz zbughi1

ZBUGHI1 interj. Cuvânt care indică o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă și neașteptată dintr-un loc. [Var.: zbughia interj.] – Et. nec.

ZBUGHI1 interj. Cuvânt care indică o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă și neașteptată dintr-un loc. [Var.: zbughia interj.] – Et. nec.

ZBUGHI2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1.

ZBUGHI2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1.

ZBUGHIA interj. v. zbughi1.

zbughi1 i [At: ODOBESCU, ap. TDRG / V: ~a, zbuchi / E: fo] Cuvânt care sugerează o săritură peste un obstacol sau o plecare precipitată, o pornire în fugă.

zbughi2 [At: PONTBRIANT, D. 652 / V: (reg) ~ughea / Pzi: ~ughesc / E: nct] (Fam) 1-2 vti (Șîs a o ~) A porni repede, pe neașteptate dintr-un loc. 3-4 vti (Îas) A zvâcni (9). 5 vr (Reg; îf zbughea) A se sminti (1). 6 vt (Reg; c. i. ființe) A snopi.

zbughi2 vb. IV. tr. Expr. A o zbughi = a porni repede, pe neșteptate, dintr-un loc; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Un motan... o zbughi în niște tufe (SADOV.). ◊ (la imper.; cu val. de interj.) Zbughi-o, băiete! = hai repede, șterge-o! • prez.ind. -esc. /zbughi1 + -i.

zbughi1 interj. Cuvînt care sugerează o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă și neașteptată dintr-un loc. Eu zbughi peste gard, în grădină (DELAVR.). • și zbughia, zbuchi interj. /onomat.

ZBUGHI2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a fugi repede și pe neașteptate; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148. O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222. Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L. 14. Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380. (La imper., uneori cu valoare de interjecție) Zbughi-o = hai, repede, șterge-o. Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111. – Variantă: zbuchi (CARAGIALE, N. S. 57) vb. IV.

ZBUGHI1 interj; Exclamație care însoțește, într-o narațiune, săritura peste un obstacol sau fuga bruscă și neașteptată dintr-un loc. Eu zbughi peste gard, în grădină. DELAVRANCEA, O. II 275. – Variantă: zbughia (DELAVRANCEA, S. 40) interj.

ZBUGHI1 interj. Cuvînt care indică o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă și neașteptată dintr-un loc. [Var.: zbughia interj.]

ZBUGHI2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă. ◊ (La imper., cu valoare de interj.) Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete! (ȘEZ.) – Din zbughi1.

ZBUGHI interj. (se folosește în timpul unei sărituri peste un obstacol sau a unei fugi pe neașteptate dintr-un loc). /Orig. nec.

A ZBUGHI ~esc tranz.: A o ~ a pleca grăbit și pe neobservate; a o șterge. /Din zbughi

sbughì v. a apuca repede fuga: voì s’o sbughiască ISP. [Slav. SŬBEGNÕTI, a o lua la fugă].

sbughio! int. indică o fugă precipitată: sbughio, înapoi lângă sobă! ISP. [Abstras din sbughì].

zbughésc v. tr. (ung. buggyanni, a țîșni de-odată, bugyogni, a clocoti, a izvorî). Fam. A o zbughi, a o șterge, a fugi, a dispărea pe neașteptate: băĭețiĭ aŭ zbughit-o la scăldat. Zbughĭ-o (îld. zbughește-o), șterge-o, fugĭ, du-te! – Și intr. fără o.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zbughi1 (a o ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o zbughesc, 3 sg. o zbughește, imperf. 1 o zbugheam, perf. c. 1 sg. am zbughit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o zbughesc, 3 să o/s-o zbughească; imper. 2 sg. afirm. zbughește-o; ger. zbughind-o

zbughi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughesc, imperf. 3 sg. zbughea; conj. prez. 3 să zbughească

zbughi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughesc, imperf. 3 sg. zbughea; conj. prez. 3 sg. și pl. zbughească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBUGHI vb. (fig.) a o șterge. (A ~t-o imediat de acolo.)

ZBUGHI interj. țuști!, (rar) zvâc!, (prin Munt.) tâlvâc!, (Transilv. și Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiș.)

ZBUGHI vb. (fig.) a o șterge. (A ~t-o imediat de acolo.)

ZBUGHI interj. țuști!, (rar) zvîc!, (prin Munt.) tîlvîc!, (Transilv. și Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiș.)

Intrare: zbughi (interj.)
zbughi1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • zbughi
zbughio interjecție
interjecție (I10)
  • zbughio
zbughia interjecție
interjecție (I10)
  • zbughia
zbuchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zbughi (vb.)
verb (V405)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbughi
  • zbughire
  • zbughit
  • zbughitu‑
  • zbughind
  • zbughindu‑
singular plural
  • zbughește
  • zbughiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbughesc
(să)
  • zbughesc
  • zbugheam
  • zbughii
  • zbughisem
a II-a (tu)
  • zbughești
(să)
  • zbughești
  • zbugheai
  • zbughiși
  • zbughiseși
a III-a (el, ea)
  • zbughește
(să)
  • zbughească
  • zbughea
  • zbughi
  • zbughise
plural I (noi)
  • zbughim
(să)
  • zbughim
  • zbugheam
  • zbughirăm
  • zbughiserăm
  • zbughisem
a II-a (voi)
  • zbughiți
(să)
  • zbughiți
  • zbugheați
  • zbughirăți
  • zbughiserăți
  • zbughiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbughesc
(să)
  • zbughească
  • zbugheau
  • zbughi
  • zbughiseră
verb (V404)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbuchi
  • zbuchire
  • zbuchit
  • zbuchitu‑
  • zbuchind
  • zbuchindu‑
singular plural
  • zbuchește
  • zbuchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbuchesc
(să)
  • zbuchesc
  • zbucheam
  • zbuchii
  • zbuchisem
a II-a (tu)
  • zbuchești
(să)
  • zbuchești
  • zbucheai
  • zbuchiși
  • zbuchiseși
a III-a (el, ea)
  • zbuchește
(să)
  • zbuchească
  • zbuchea
  • zbuchi
  • zbuchise
plural I (noi)
  • zbuchim
(să)
  • zbuchim
  • zbucheam
  • zbuchirăm
  • zbuchiserăm
  • zbuchisem
a II-a (voi)
  • zbuchiți
(să)
  • zbuchiți
  • zbucheați
  • zbuchirăți
  • zbuchiserăți
  • zbuchiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbuchesc
(să)
  • zbuchească
  • zbucheau
  • zbuchi
  • zbuchiseră
zbughea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbughiinterjecție

  • 1. Cuvânt care indică o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă și neașteptată dintr-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Eu zbughi peste gard, în grădină. DELAVRANCEA, O. II 275. DLRLC
etimologie:

zbughi, zbughescverb

  • chat_bubble tranzitiv A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148. DLRLC
    • format_quote O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222. DLRLC
    • format_quote Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L. 14. DLRLC
    • format_quote Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380. DLRLC
    • chat_bubble (La imperativ; cu valoare de interjecție) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.