dexonline

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbocotire sf [At: ISER / V: zvo~ / Pl: ~ri / E: zbocoti] (Îrg) 1-2 Zvâcneală (1-2). 3 Zvâcnet (3).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

bocoti² v vz zbocoti

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

zbocoti [At: FM (1842) 34¹/38 / V: (îvr) zvo~ / Pzi: 3 ~tește și (reg) zbocote / E: z- + bocoti] 1-2 vri (Îrg; d. inimă; reg d. părți ale corpului) A zvâcni (1, 4).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

zvocoti v vz zbocoti

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

zvocotire sf vz zbocotire

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

svocotì v. a svâcni tare (vorbind de inima). [Cf. svâc!].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zvocoti, pers. 3 sg. zvocotește, vb. IV (reg.) a zvâcni tare (inima).

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

zbocoti, vb. intranz. – (reg.) A pulsa, a trepida: „Îmi zbocote o’tiu” (Faiciuc, 1998). – Din z- + bocoti (MDA).

sursa: DRAM 2015 (2015)
adăugată de raduborza
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: zbocotire

zbocotire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	zbocotire	zbocotirea
nominativ-acuzativ	plural	zbocotiri	zbocotirile
genitiv-dativ	singular	zbocotiri	zbocotirii
genitiv-dativ	plural	zbocotiri	zbocotirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

zvocotire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	zvocotire	zvocotirea
nominativ-acuzativ	plural	zvocotiri	zvocotirile
genitiv-dativ	singular	zvocotiri	zvocotirii
genitiv-dativ	plural	zvocotiri	zvocotirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: zbocoti

zbocoti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zbocoti	zbocotire	zbocotit zbocotitu‑	zbocotind zbocotindu‑	singular	plural
		(a) zbocoti	zbocotire	zbocotit zbocotitu‑	zbocotind zbocotindu‑	zbocotește	zbocotiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zbocotesc	(să) zbocotesc	zbocoteam	zbocotii	zbocotisem
	a II-a (tu)	zbocotești	(să) zbocotești	zbocoteai	zbocotiși	zbocotiseși
	a III-a (el, ea)	zbocotește	(să) zbocotească	zbocotea	zbocoti	zbocotise
plural	I (noi)	zbocotim	(să) zbocotim	zbocoteam	zbocotirăm	zbocotiserăm zbocotisem
	a II-a (voi)	zbocotiți	(să) zbocotiți	zbocoteați	zbocotirăți	zbocotiserăți zbocotiseți
	a III-a (ei, ele)	zbocotesc	(să) zbocotească	zbocoteau	zbocotiră	zbocotiseră

zvocoti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zvocoti	zvocotire	zvocotit zvocotitu‑	zvocotind zvocotindu‑	singular	plural
		(a) zvocoti	zvocotire	zvocotit zvocotitu‑	zvocotind zvocotindu‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	zvocotește	(să) zvocotească	zvocotea	zvocoti	zvocotise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	zvocotesc	(să) zvocotească	zvocoteau	zvocotiră	zvocotiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)