2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui)

Intrare: zbilțuire
zbilțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbilțuire
  • zbilțuirea
plural
  • zbilțuiri
  • zbilțuirile
genitiv-dativ singular
  • zbilțuiri
  • zbilțuirii
plural
  • zbilțuiri
  • zbilțuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zbilțui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbilțui
  • zbilțuire
  • zbilțuit
  • zbilțuitu‑
  • zbilțuind
  • zbilțuindu‑
singular plural
  • zbilțuie
  • zbilțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbilțui
(să)
  • zbilțui
  • zbilțuiam
  • zbilțuii
  • zbilțuisem
a II-a (tu)
  • zbilțui
(să)
  • zbilțui
  • zbilțuiai
  • zbilțuiși
  • zbilțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbilțuie
(să)
  • zbilțuie
  • zbilțuia
  • zbilțui
  • zbilțuise
plural I (noi)
  • zbilțuim
(să)
  • zbilțuim
  • zbilțuiam
  • zbilțuirăm
  • zbilțuiserăm
  • zbilțuisem
a II-a (voi)
  • zbilțuiți
(să)
  • zbilțuiți
  • zbilțuiați
  • zbilțuirăți
  • zbilțuiserăți
  • zbilțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbilțuie
(să)
  • zbilțuie
  • zbilțuiau
  • zbilțui
  • zbilțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)