2 intrări

O definiție

ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui)

Intrare: zbilțui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zbilțui zbilțuire zbilțuit zbilțuind singular plural
zbilțuie zbilțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zbilțui (să) zbilțui zbilțuiam zbilțuii zbilțuisem
a II-a (tu) zbilțui (să) zbilțui zbilțuiai zbilțuiși zbilțuiseși
a III-a (el, ea) zbilțuie (să) zbilțuie zbilțuia zbilțui zbilțuise
plural I (noi) zbilțuim (să) zbilțuim zbilțuiam zbilțuirăm zbilțuiserăm, zbilțuisem*
a II-a (voi) zbilțuiți (să) zbilțuiți zbilțuiați zbilțuirăți zbilțuiserăți, zbilțuiseți*
a III-a (ei, ele) zbilțuie (să) zbilțuie zbilțuiau zbilțui zbilțuiseră
Intrare: zbilțuire
zbilțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbilțuire zbilțuirea
plural zbilțuiri zbilțuirile
genitiv-dativ singular zbilțuiri zbilțuirii
plural zbilțuiri zbilțuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)