10 definiții pentru zbenguitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor.
zbenguitor, ~oare a [At: VOICULESCU, P. II, 74 / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zbengui + -itor] 1-2 Zvăpăiat (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbenguitor, -oare adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastîmpărat. • sil. -gu-i-. pl. -ori, -oare. /zbengui + -tor.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastîmpărat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastîmpărat. – Din zbengui + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBENGUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se zbenguie; neastâmpărat. [Sil. -gu-i-] /a se zbengui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbenguitor (rar) (desp. -gu-i-) adj. m., pl. zbenguitori; f. sg. și pl. zbenguitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zbenguitor (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitori; f. sg. și pl. zbenguitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbenguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: zben-gu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zbenguitor, zbenguitoareadjectiv
- 1. Care se zbenguie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: neastâmpărat zburdalnic
etimologie:
- Zbengui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX