opțiuni
  • info

24 de definiții pentru zbengui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENGUI, zbengui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.

ZBENGUI, zbengui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.

ZBENGUÍ, zbenguiesc, vb. refl. Aveastă variantă de conjugare este menționată în DEX ’98 în explicațiile de la: CA1 adv.... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. – [DEX ’98]

zbengui [At: VALIAN, V. / V: (îvp) zbegui, (înv) zbeghi, (reg) zbigui / S și: sb~ / Pzi: ~esc și zbengui / E: nct] 1-2 vr (D. copii; pex; d. animale) A zburda (1-2). 3 vr (Rar) A se hârjoni (1). 4 vi (Reg) A ploua cu tunete și fulgere.

zbengui vb. IV. refl. A se juca sărind și alergînd; a zburda, (reg.) a zbihui. O sumedenie de copii țipau, se zbenguiau (DELAVR.). ♦ A se lua la harță; a se hîrjoni. Alții se zbenguiau cu fetele (ISP.). • prez.ind. zbengui. /zbeng+ -ui.

ZBENGUI, zbengui, vb. IV. Refl. (Și în forma zbegui) A se juca sărind și alergînd; a zburda. Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101. Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165. O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93. ♦ A se hîrjoni. În lipsa șefului de atelier [fetele] se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266. Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5. Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386. – Variantă: zbegui vb. IV.

ZBENGUI, zbengui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergînd, a zburda. ♦ A se hîrjoni. – Din zbeng.

A SE ZBENGUI mă zbengui intranz. 1) A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se încăiera în glumă, sărind și țipând; a se hârjoni. /zbeng + suf. ~ui

zbenguĭ-, V. zbeguĭ-.

zbeghi v vz zbengui

zbegui[1] v vz zbengui corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: zbegui1, fără să existe același cuvânt numerotat cu 2 — LauraGellner

zbigui v vz zbengui

ZBEGUI vb. IV v. zbengui.

sbeguì v. a se juca, vorbind de copii.

zbéguĭ (mă) și -ĭésc (vest) și zbeng- (est) v. refl. (vsl. sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d. bĭegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd: zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban. zbi- (R. C. 258).

zbíguĭ, V. zbeguĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zbengui (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbenguiesc, 3 sg. se zbenguiește, imperf. 1 sg. mă zbenguiam; conj. prez. 1 sg. să mă zbenguiesc, 3 să se zbenguiască; imper. 2 sg. afirm. zbenguiește-te; ger. zbenguindu-mă

zbengui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbengui, 2 sg. te zbengui, 3 se zbenguie, imperf. 3 sg. se zbenguia

zbengui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbengui, 3 sg. și pl. zbenguie, imperf. 3 sg. zbenguia

zbengui (ind. prez. 3 sg. și pl. zbenguie)

sbenguesc, -gue 3, -guiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBENGUI vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.

ZBENGUI vb. 1. a se hîrjoni. (Copiii se ~ între ei.) 2. a se zbînțui, a zburda. (Toată ziua se ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBEGUI, zbegui, vb. IV. (Var.) Zbengui. (zbeg1 + suf. -ui)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual.

Intrare: zbengui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbengui
  • zbenguire
  • zbenguit
  • zbenguitu‑
  • zbenguind
  • zbenguindu‑
 singular plural
  • zbenguie
  • zbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbengui
 (să)
  • zbengui
  • zbenguiam
  • zbenguii
  • zbenguisem
a II-a (tu)
  • zbengui
 (să)
  • zbengui
  • zbenguiai
  • zbenguiși
  • zbenguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbenguie
 (să)
  • zbenguie
  • zbenguia
  • zbengui
  • zbenguise
plural I (noi)
  • zbenguim
 (să)
  • zbenguim
  • zbenguiam
  • zbenguirăm
  • zbenguiserăm
  • zbenguisem
a II-a (voi)
  • zbenguiți
 (să)
  • zbenguiți
  • zbenguiați
  • zbenguirăți
  • zbenguiserăți
  • zbenguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbenguie
 (să)
  • zbenguie
  • zbenguiau
  • zbenguiră
  • zbenguiseră
verb (V408)
Surse flexiune: dexonline
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbengui
  • zbenguire
  • zbenguit
  • zbenguitu‑
  • zbenguind
  • zbenguindu‑
 singular plural
  • zbenguiește
  • zbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbenguiesc
 (să)
  • zbenguiesc
  • zbenguiam
  • zbenguii
  • zbenguisem
a II-a (tu)
  • zbenguiești
 (să)
  • zbenguiești
  • zbenguiai
  • zbenguiși
  • zbenguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbenguiește
 (să)
  • zbenguiască
  • zbenguia
  • zbengui
  • zbenguise
plural I (noi)
  • zbenguim
 (să)
  • zbenguim
  • zbenguiam
  • zbenguirăm
  • zbenguiserăm
  • zbenguisem
a II-a (voi)
  • zbenguiți
 (să)
  • zbenguiți
  • zbenguiați
  • zbenguirăți
  • zbenguiserăți
  • zbenguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbenguiesc
 (să)
  • zbenguiască
  • zbenguiau
  • zbenguiră
  • zbenguiseră
zbeghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbegui
  • zbeguire
  • zbeguit
  • zbeguitu‑
  • zbeguind
  • zbeguindu‑
 singular plural
  • zbeguie
  • zbeguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbegui
 (să)
  • zbegui
  • zbeguiam
  • zbeguii
  • zbeguisem
a II-a (tu)
  • zbegui
 (să)
  • zbegui
  • zbeguiai
  • zbeguiși
  • zbeguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbeguie
 (să)
  • zbeguie
  • zbeguia
  • zbegui
  • zbeguise
plural I (noi)
  • zbeguim
 (să)
  • zbeguim
  • zbeguiam
  • zbeguirăm
  • zbeguiserăm
  • zbeguisem
a II-a (voi)
  • zbeguiți
 (să)
  • zbeguiți
  • zbeguiați
  • zbeguirăți
  • zbeguiserăți
  • zbeguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbeguie
 (să)
  • zbeguie
  • zbeguiau
  • zbeguiră
  • zbeguiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbegui
  • sbeguire
  • sbeguit
  • sbeguitu‑
  • sbeguind
  • sbeguindu‑
 singular plural
  • sbeguie
  • sbeguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbegui
 (să)
  • sbegui
  • sbeguiam
  • sbeguii
  • sbeguisem
a II-a (tu)
  • sbegui
 (să)
  • sbegui
  • sbeguiai
  • sbeguiși
  • sbeguiseși
a III-a (el, ea)
  • sbeguie
 (să)
  • sbeguie
  • sbeguia
  • sbegui
  • sbeguise
plural I (noi)
  • sbeguim
 (să)
  • sbeguim
  • sbeguiam
  • sbeguirăm
  • sbeguiserăm
  • sbeguisem
a II-a (voi)
  • sbeguiți
 (să)
  • sbeguiți
  • sbeguiați
  • sbeguirăți
  • sbeguiserăți
  • sbeguiseți
a III-a (ei, ele)
  • sbeguie
 (să)
  • sbeguie
  • sbeguiau
  • sbeguiră
  • sbeguiseră
verb (V343)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbengui
  • sbenguire
  • sbenguit
  • sbenguitu‑
  • sbenguind
  • sbenguindu‑
 singular plural
  • sbenguie
  • sbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbengui
 (să)
  • sbengui
  • sbenguiam
  • sbenguii
  • sbenguisem
a II-a (tu)
  • sbengui
 (să)
  • sbengui
  • sbenguiai
  • sbenguiși
  • sbenguiseși
a III-a (el, ea)
  • sbenguie
 (să)
  • sbenguie
  • sbenguia
  • sbengui
  • sbenguise
plural I (noi)
  • sbenguim
 (să)
  • sbenguim
  • sbenguiam
  • sbenguirăm
  • sbenguiserăm
  • sbenguisem
a II-a (voi)
  • sbenguiți
 (să)
  • sbenguiți
  • sbenguiați
  • sbenguirăți
  • sbenguiserăți
  • sbenguiseți
a III-a (ei, ele)
  • sbenguie
 (să)
  • sbenguie
  • sbenguiau
  • sbenguiră
  • sbenguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbengui, zbenguiverb

  • 1. A se juca sărind și alergând; a se zbânțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zburda
    • format_quote Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101. DLRLC
    • format_quote Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165. DLRLC
    • format_quote O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93. DLRLC
    • 1.1. A se lua la harță; a se hârjoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote În lipsa șefului de atelier [fetele] se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266. DLRLC
      • format_quote Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5. DLRLC
      • format_quote Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386. DLRLC
etimologie:
  • Zbeng + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.