2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbănțuia sf vz zbânțuială

ZBĂNȚUIÁLĂ, zbănțuieli, s. f. Zbănțuire.

zbănțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a se zbănțui, neastîmpăr copilăresc.

ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.

zbânțuia sf [At: V. ROM. iulie 1964, 207 / P: ~țu-ia~ / V: zbăn~ / Pl: ~ieli / E: zbânțui + -eală] (Pop) 1 Zbenguială (1). 2 (Nob) Agitație (1).

ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.

ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -eală.

ZBÂNȚUIÁLĂ ~iéli f. Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbenguială. /a se zbânțui + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli

zbânțuiálă s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÎNȚUIA s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBĂNȚUIÁLĂ, zbănțuiéli, s. f. Zbânțuială. (zbănțui + suf. -eală)

Intrare: zbănțuială
zbănțuială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zbânțuială
zbânțuială substantiv feminin
  • silabație: -țu-ia- info
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuia
  • zbânțuiala
plural
  • zbânțuieli
  • zbânțuielile
genitiv-dativ singular
  • zbânțuieli
  • zbânțuielii
plural
  • zbânțuieli
  • zbânțuielilor
vocativ singular
plural
zbănțuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuia
  • zbănțuiala
plural
  • zbănțuieli
  • zbănțuielile
genitiv-dativ singular
  • zbănțuieli
  • zbănțuielii
plural
  • zbănțuieli
  • zbănțuielilor
vocativ singular
plural

zbânțuială zbănțuială

etimologie:

  • Zbânțui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX