2 intrări

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRLÍT, -Ă, zbârliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) Aflat în neorânduială, ridicat în sus; ciufulit, încâlcit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine, ciufulite. 2. Fig. (Despre oameni) înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlít, -ă adj.] – V. zbârli.

zbârlit, ~ă a [At: FM (1845), 2152/35 / S și: sb~ / V: zbur~ / Pl: ~iți, ~e / E: zbârli] 1 (D. păr, pene, blană etc.) Care stă ridicat în dezordine Si: ciufulit (1), deranjat (1), neîngrijit, răsfirat2 (1), umflat, vâlvoi, (pop) burzuluit (1), (îrg) străflocat, (reg) aricit (2), borz, borzoș, sperlă1, sperlit, vâlvoiat, zbârlionțat (3), zbârloiat (1), zborșit2 (1), (nob) zbârlog (1), (fam; dep) nețesălat. 2 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care are părul sau penele ridicate în dezordine Si: ciufulit (2), neîngrijit, răsfirat2 (1), umflat, vâlvoi, (liv) hirsut (1), (îrg) străflocat, buhos, dupuros (1), sperlă1, sperlaț, vâlvorat, zbârloiat (2), zbărlionțat (4), (nob) zbârlog (2), (fam; dep) nețesălat. 3 (Fig; d. oameni) Supărat2. 4 (Fig; d. oameni) Morocănos. 5 (Fam; d. vreme) Care s-a înrăutățit.

ZBÂRLÍT, -Ă, zbârliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) Aflat în neorânduială, ridicat în sus; ciufulit, încâlcit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine, ciufulite. 2. Fig. (Despre oameni) Înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlít, -ă adj.] – V. zbârli.

ZBÂRLÍT, -Ă, zbârliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) În neorânduială, ridicat în sus; ciufulit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlít, -ă adj.] – V. zbârli.

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec.

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec.

ZBURLÍ vb. IV v. zbârli.

ZBURLÍ vb. IV v. zbârli.

ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.

ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.

zbârli [At: HELIADE, O. I, 391 / V: zbur~, (reg) zbori / S și: sb~ / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vr (D. păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în dezordine (de spaimă, de mânie etc.) Si: a ciufuli (1), a se înfoia, a se răsfira, a se încâlci, a se umfla, (pop) a se burzului, (îrg) a se zborî2, (reg) a se arici (2), a se sperli. 2 vr (D. ființe) A i se ridica părul, penele (de spaimă, de mânie etc.) Si: a se zborși2 (1). 3 vt (Reg; c. i. o țesătură păroasă) A peria în răspăr pentru a face să se ridice firișoarele de la suprafață. 4 vt (Fam; c. i. suprafața unei ape) A agita (1). 5 vr (Fam; fig; d. ființe) A se înfuria. 6 vr (Fam; fig; d. ființe) A se răsti1. 7 vr (Fam; fig; d. vreme) A se înrăutăți.

zbîrli vb. IV. 1 refl. (despre păr, blană, pene) A se ridica, a face să se ridice (sau a crea impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mînie etc.); a se întoarce în răspăr, a fi în neorînduială; a se ciufuli. Părul i se zbîrlește pe coamă (CAR.). ◊ (tr.) Un fior îi zbîrli toți perii (CĂL.). ◊ Expr. A i se zbîrli (cuiva) chica măciucă v. chică. A i se zbîrli cuiva părul măciucă v. păr. 2 tr. A agita suprafața unei ape. O suflare răcoroasă zbîrlea fața apei (ODOB.). 3 refl. Fig. (fam.; despre oameni) A se supăra, a se mînia, a se înfuria. Nu te mai zbîrli la mine! (POP.). 4 refl. Fig. (fam.; despre vreme) A se strica, a se înrăutăți. Vremea s-a zbîrlit (SADOV.). • prez.ind. -esc. și zburli vb. IV. /etimol. nec.

zbîrlit, -ă adj. 1 (despre păr, pene, blană) Care este în neorînduială, ridicat în sus; ciufulit. Avea o tufă de păr totdeauna zbîrlit (SADOV.). ♦ (despre ființe) Care are părul, blana, penele în dezordine, ciufulite. 2 Fig. (despre oameni) Care este înfuriat, supărat, mînios. • pl. -ți, -te. și zburlit, -ă adj. /v. zbîrli.

zburli vb. IV. v. zbîrli.

zburlit, -ă adj. v. zbîrlit.

ZBÎRLÍ, zbîrlesc, vb. IV. (Și în forma zburli) 1. Refl. (Despre părul oamenilor și al animalelor sau despre penele păsărilor) A se întoarce în răspăr, a fi în neorînduială, a se ciufuli; a se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (în momente de spaimă sau de mînie). Mustața roșie a lui jupîn Năstase se zbirii și se grămădi sub nasul ascuțit. SADOVEANU, O. I 286. Plumbul său pătrunse gura ursului și se înfipse într-un fag. Acesta turbă, perii săi se zburliră și făcură o roată împrejurul capului. BOLINTINEANU, O. 331. Și de ce-mi vedea, Păru-i se zbîrlea. TEODORESCU, P. P. 423. ◊ Fig. Un salcîm privi spre munte Mîndru ca o flamură. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. TOPÎRCEANU, P. 150. ◊ Tranz. Mugurii ascunși ai cornițelor îi încucuiaseră creștetul în părți, zburlindu-i părul scurt și moale. MIHALE, O. 504. [Pupăza] zbîrlindu-și creasta strigă triumfătoare... BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 46. Vulturoaica... își zburli penele de pe dînsa și puse gînd rău copilului. ISPIRESCU, E. 390. Bate copita de pămînt, Zburlește coama, s-altă, în lături se izbește. ALECSANDRI, P. III 287. Fig. [Vîntul] învăluia și frămînta copacii, zbîrlea acoperișurile de paie ale caselor. SADOVEANU, O. VI 513. Tranz. fact. Auzi în depărtare țipete groaznice, care zbîrlea în cap părul omului celui mai viteaz. POPESCU, B. I 55. Nu puteți discoperi ceva care să-mi înfierbînte sîngele... să-mi zburlească chica în vîrful capului? ALECSANDRI, T. 567. 2. Tranz. A face să se încrețească fața unei ape. [Vîntoasa] zburlea în crețuri mărunte unda subțiata, a apei. C. PETRESCU, A. R. 6. O suflare răcoroasă zbîrlea fața apii. ODOBESCU, S. I 141. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mînia, a se zborși. Notarul e om deprins să se mînie, să se zbîrlească și să bată din picior. SADOVEANU, la TDRG. Cînd s-a zburlit odată vodă Sturza, au și umplut cîmpii ca potîrnichile. C. PETRESCU, A. R. 24. N-ai să te zbîrlești bănuind că în vorbele mele joacă ursul prin vecini. ODOBESCU, S. III 158. ◊ Expr. A se zbîrli la cineva = a se repezi (cu vorba) la cineva, a se răsti la cineva. ♦ A se îndîrji. De cîte ori nenorocul te-o azvîrli mai jos tu să te zbîrlești și să te ridici tot mai sus. MACEDONSKI, O. III 35. ♦ (Despre vreme) A se arăta neprielnică, dușmănoasă (cu vînt, frig, zăpadă); a se strica. Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. S-a răsucit vîntul și a prins a bate de cătră miezul nopții. SADOVEANU, B. 161. Vremea s-a zburlit pretimpuriu cu spic de zăpadă în ploaie, C. PETRESCU, R. DR. 47. – Variantă: zburlí vb. IV.

ZBÎRLÍT, -Ă, zbîrliți, -te, adj. (Și în forma zburlit) (Despre păr, despre pene etc.) În neorînduială, ridicat în sus; ciufulit. Era mărunt... cu niște ochișori negri ca de guzgan, subt sprîncenele zbîrlite. SADOVEANU, la TDRG. Pe mustățile rare și zburlite, de pisoi, rămăsese o dungă de caimac. C. PETRESCU, Î. N 44. Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pămînt. ALECSANDRI, P. I 50. ♦ (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) Cu părul (sau cu penele) în dezordine. Fața sălbatică, zbîrlită, bărboasă a moșului Careba se ivi într-o ferestruică bătută în cuie. DUMITRIU, N. 185. Între corturile taberei și carele de război, trecură robii cu ochii spăriați, cu capelele goale, zbîrlite și plecate. SADOVEANU, O. VII 16. Niște curci îmbătrînite, Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd. ALECSANDRI, P. I 206. ◊ (În comparații și metafore) Satul de colibe zbîrlite era grămădit dincolo, într-o rîpă. SADOVEANU, O. VII 82. Pari lungi și deși, bătuți pînă la pămînt în mijlocul valului, străjuiau drept și neclintiți, cu vîrfurile lor ascuțite, creasta zburlită a întăriturilor mele. HOGAȘ, M. N. 167. ◊ Expr. Zbîrlit ca un arici v. arici (1). 2. Fig. (Despre oameni) înfuriat, supărat; zborșit, încruntat. Apăru la lumină zburlit de mînie și pufnind indignat pe nări. C. PETRESCU, C. V. 85. – Variantă: zburlít, -ă adj.

ZBURLÍT, -Ă adj. v. zbîrlit.

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se ciufuli. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. [Var.: zburlí vb. IV]

arată toate definițiile

Intrare: zbârlit
zbârlit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârlit
  • zbârlitul
  • zbârlitu‑
  • zbârli
  • zbârlita
plural
  • zbârliți
  • zbârliții
  • zbârlite
  • zbârlitele
genitiv-dativ singular
  • zbârlit
  • zbârlitului
  • zbârlite
  • zbârlitei
plural
  • zbârliți
  • zbârliților
  • zbârlite
  • zbârlitelor
vocativ singular
plural
zburlit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburlit
  • zburlitul
  • zburlitu‑
  • zburli
  • zburlita
plural
  • zburliți
  • zburliții
  • zburlite
  • zburlitele
genitiv-dativ singular
  • zburlit
  • zburlitului
  • zburlite
  • zburlitei
plural
  • zburliți
  • zburliților
  • zburlite
  • zburlitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârli
  • zbârlire
  • zbârlit
  • zbârlitu‑
  • zbârlind
  • zbârlindu‑
singular plural
  • zbârlește
  • zbârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârlesc
(să)
  • zbârlesc
  • zbârleam
  • zbârlii
  • zbârlisem
a II-a (tu)
  • zbârlești
(să)
  • zbârlești
  • zbârleai
  • zbârliși
  • zbârliseși
a III-a (el, ea)
  • zbârlește
(să)
  • zbârlească
  • zbârlea
  • zbârli
  • zbârlise
plural I (noi)
  • zbârlim
(să)
  • zbârlim
  • zbârleam
  • zbârlirăm
  • zbârliserăm
  • zbârlisem
a II-a (voi)
  • zbârliți
(să)
  • zbârliți
  • zbârleați
  • zbârlirăți
  • zbârliserăți
  • zbârliseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârlesc
(să)
  • zbârlească
  • zbârleau
  • zbârli
  • zbârliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburli
  • zburlire
  • zburlit
  • zburlitu‑
  • zburlind
  • zburlindu‑
singular plural
  • zburlește
  • zburliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburlesc
(să)
  • zburlesc
  • zburleam
  • zburlii
  • zburlisem
a II-a (tu)
  • zburlești
(să)
  • zburlești
  • zburleai
  • zburliși
  • zburliseși
a III-a (el, ea)
  • zburlește
(să)
  • zburlească
  • zburlea
  • zburli
  • zburlise
plural I (noi)
  • zburlim
(să)
  • zburlim
  • zburleam
  • zburlirăm
  • zburliserăm
  • zburlisem
a II-a (voi)
  • zburliți
(să)
  • zburliți
  • zburleați
  • zburlirăți
  • zburliserăți
  • zburliseți
a III-a (ei, ele)
  • zburlesc
(să)
  • zburlească
  • zburleau
  • zburli
  • zburliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârlit zburlit

  • 1. (Despre păr, pene, blană etc.) Aflat în neorânduială, ridicat în sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciufulit încâlcit 3 exemple
    exemple
    • Era mărunt... cu niște ochișori negri ca de guzgan, subt sprîncenele zbîrlite. SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Pe mustățile rare și zburlite, de pisoi, rămăsese o dungă de caimac. C. PETRESCU, Î. N 44.
      surse: DLRLC
    • Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pămînt. ALECSANDRI, P. I 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ființe) Cu părul sau cu penele în dezordine, ciufulite.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Fața sălbatică, zbîrlită, bărboasă a moșului Careba se ivi într-o ferestruică bătută în cuie. DUMITRIU, N. 185.
        surse: DLRLC
      • Între corturile taberei și carele de război, trecură robii cu ochii spăriați, cu capetele goale, zbîrlite și plecate. SADOVEANU, O. VII 16.
        surse: DLRLC
      • Niște curci îmbătrînite, Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd. ALECSANDRI, P. I 206.
        surse: DLRLC
      • În comparații și metafore:
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Satul de colibe zbîrlite era grămădit dincolo, într-o rîpă. SADOVEANU, O. VII 82.
          surse: DLRLC
        • Pari lungi și deși, bătuți pînă la pămînt în mijlocul valului, străjuiau drept și neclintiți, cu vîrfurile lor ascuțite, creasta zburlită a întăriturilor mele. HOGAȘ, M. N. 167.
          surse: DLRLC
  • 2. figurat Despre oameni:
    exemple
    • Apăru la lumină zburlit de mînie și pufnind indignat pe nări. C. PETRESCU, C. V. 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zbârli
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zbârli zburli

  • 1. reflexiv unipersonal (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 12 exemple
    exemple
    • Mustața roșie a lui jupîn Năstase se zbîrli și se grămădi sub nasul ascuțit. SADOVEANU, O. I 286.
      surse: DLRLC
    • Plumbul său pătrunse gura ursului și se înfipse într-un fag. Acesta turbă, perii săi se zburliră și făcură o roată împrejurul capului. BOLINTINEANU, O. 331.
      surse: DLRLC
    • Și de ce-mi vedea, Păru-i se zbîrlea. TEODORESCU, P. P. 423.
      surse: DLRLC
    • figurat Un salcîm privi spre munte Mîndru ca o flamură. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. TOPÎRCEANU, P. 150.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Vântul îi zbârlește părul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Mugurii ascunși ai cornițelor îi încucuiaseră creștetul în părți, zburlindu-i părul scurt și moale. MIHALE, O. 504.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv [Pupăza] zbîrlindu-și creasta strigă triumfătoare... BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 46.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Vulturoaica... își zburli penele de pe dînsa și puse gînd rău copilului. ISPIRESCU, E. 390.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Bate copita de pămînt, Zburlește coama, saltă, în lături se izbește. ALECSANDRI, P. III 287.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat [Vântul] învăluia și frămînta copacii, zbîrlea acoperișurile de paie ale caselor. SADOVEANU, O. VI 513.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Auzi în depărtare țipete groaznice, care zbîrlea în cap părul omului celui mai viteaz. POPESCU, B. I 55.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Nu puteți discoperi ceva care să-mi înfierbînte sîngele... să-mi zburlească chica în vîrful capului? ALECSANDRI, T. 567.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A răscoli; a agita (suprafața unei ape).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • [Vântoasa] zburlea în crețuri mărunte unda subțiată a apei. C. PETRESCU, A. R. 6.
      surse: DLRLC
    • O suflare răcoroasă zbîrlea fața apii. ODOBESCU, S. I 141.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Notarul e om deprins să se mînie, să se zbîrlească și să bată din picior. SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Cînd s-a zburlit odată vodă Sturza, au și umplut cîmpii ca potîrnichile. C. PETRESCU, A. R. 24.
      surse: DLRLC
    • N-ai să te zbîrlești bănuind că în vorbele mele joacă ursul prin vecini. ODOBESCU, S. III 158.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A se zbârli la cineva = a se repezi (cu vorba) la cineva, a se răsti la cineva.
      surse: DLRLC
    • 3.2. A se îndârji.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De cîte ori nenorocul te-o azvîrli mai jos tu să te zbîrlești și să te ridici tot mai sus. MACEDONSKI, O. III 35.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv figurat impersonal (Despre vreme) A se strica, a se înrăutăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. S-a răsucit vîntul și a prins a bate de cătră miezul nopții. SADOVEANU, B. 161.
      surse: DLRLC
    • Vremea s-a zburlit pretimpuriu cu spic de zăpadă în ploaie, C. PETRESCU, R. DR. 47.
      surse: DLRLC

etimologie: