12 definiții pentru zbânțuială zbănțuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.

zbânțuia sf [At: V. ROM. iulie 1964, 207 / P: ~țu-ia~ / V: zbăn~ / Pl: ~ieli / E: zbânțui + -eală] (Pop) 1 Zbenguială (1). 2 (Nob) Agitație (1).

ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.

ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -eală.

ZBÂNȚUIÁLĂ ~iéli f. Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbenguială. /a se zbânțui + suf. ~eală

ZBĂNȚUIÁLĂ, zbănțuieli, s. f. Zbănțuire.

zbănțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a se zbănțui, neastîmpăr copilăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli

zbânțuiálă s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÂNȚUIÁLĂ s. v. joacă.

ZBÎNȚUIA s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBĂNȚUIÁLĂ, zbănțuiéli, s. f. Zbânțuială. (zbănțui + suf. -eală)

Intrare: zbânțuială
zbânțuială substantiv feminin
  • silabație: -țu-ia-
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuia
  • zbânțuiala
plural
  • zbânțuieli
  • zbânțuielile
genitiv-dativ singular
  • zbânțuieli
  • zbânțuielii
plural
  • zbânțuieli
  • zbânțuielilor
vocativ singular
plural
zbănțuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuia
  • zbănțuiala
plural
  • zbănțuieli
  • zbănțuielile
genitiv-dativ singular
  • zbănțuieli
  • zbănțuielii
plural
  • zbănțuieli
  • zbănțuielilor
vocativ singular
plural

zbânțuială zbănțuială

etimologie:

  • Zbânțui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX