2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.

zbârnăietoare sf vz zbârnâitor

zbârnăitor, ~oare sf, a vz zbârnâitor

zbârnâitor, ~oare [At: DDRF / P: ~nâ-i~ / V: (reg) ~năietoare sf (S și: sbârnăietoare), ~năitor (S și: sbârnăitor) a, sf, zvânăitoare sf, zvârnăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: zbârnâi + -tor] 1 a (D. insecte) Care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului Si: bâzâitor (1), (rar) zumzuitor, zumzăitor, (pop) bombănitor, zuzuitor (1). 2 a (D. obiecte, mai ales d. coarde, fus, motoare etc. în mișcare) Care produce prin vibrare un sunet caracteristic Si: (reg) zbângăit. 3 a (Fig) Sensibil (1). 4 sf Jucărie făcută dintr-o scândură mică legată cu o sfoară care, învârtită, produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului (folosită pentru speriat păsările) Si: bâzâitoare (2), scârțâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) moară, morișcă, zbângă (2), zbârnoaie (2), zvârnaică (1), zvârdină (6). 5 sf (Șîs ~oare de gândac) Jucărie făcută dintr-un cărăbuș sau dintr-o altă insectă (care face zgomot când zboară), imobilizat cu ajutorul unui ac și lăsat să zbârnâie în aer prin bătaia aripilor Si: (reg) moară, morișcă, sfârlează. 6 sf Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului, în bătaia vântului Si: vâjâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) zbârnel (2), zbârnoaie (3), zvârnaică (2). 7 sf (Reg; pex) Zmeu (16). 8 sf (Reg) Praștie. 9 sf (Nob) Pieliță care se desprinde din jurul unghiei.

zvârnăitoare sf vz zbârnâitor

zbîrnîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. (despre insecte) Care zbîrnîie. ♦ (despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) Care produce un sunet prelung, caracteristic. Se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor (ALECS.). ♦ Fig. Care este sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele (ALECS.). 2 s.f. Fîșie de hîrtie fixată în partea de sus a zmeului, care vibrează în bătaia vîntului. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori (CE. PETR.). 3 s.f. Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară, care, fiind învîrtită, zbîrnîie. ♦ Ext. Orice jucărie care produce un sunet specific, vibrant. • pl. -ori, -oare. /zbîrnîi + -tor.

ZBÎRNĂITOÁRE s. f. v. zbîrnîitoare.

ZBÎRNĂITÓR, -OÁRE adj. v. zbîrnîitor.

ZBÎRNÎITOÁRE, zbîrnîitori, s. f. Fîșie de hîrtie care se.fixează în partea de sus a zmeului și care zbîrnîie în bătaia vîntului; vîjîitoare. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară și care, învîrtită în aer, produce o zbîrnîitură puternică. – Variantă: zbîrnăitoáre (DONICI, la TDRG) s. f.

ZBÎRNÎITÓR, -OÁRE, zbîrnîitori, -oare, adj. Care zbîrnîie. Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85. Descalecă arcașii, gătesc arcele lor, Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnîitoare. id. ib. 224. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele! ALECSANDRI, T. 1300. – Variantă: zbîrnăitór, -oáre (ALECSANDRI, P. III 224) adj.

ZBÂRNÂITOÁRE, zbârnâitori, s. f. Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului, pentru a o face să zbârnâie în bătaia vântului; vâjâitoare. ♦ Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. – Din zbârnâi + suf. -(i)toare.

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, zbârnâitori, -oare, adj. Care zbârnâie. – Din zbârnâi + suf. -(i)tor.

ZBÂRNÂITOÁRE ~óri f. 1) Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care, în bătaia vântului, zbârnâie; vâjâitoare. 2) Jucărie constând dintr-o scândurică subțire, legată la un capăt cu o sfoară, care, în timpul rotirii, zbârnâie. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~toare

ZBÂRNÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~tor

sbârnăitoare f. sfârlează ce sbârnăe.

zbîrnîitoáre f., pl. orĭ. Lucru care zbîrnîĭe, ca hîrtia care e lipită de sfoara care ține îndoită șindila orizontală superioară a zmeuluĭ. Șindila orizontală superioară a zmeuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbârnâitoáre (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitórii; pl. zbârnâitóri

zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre

arată toate definițiile

Intrare: zbârnâitoare
zbârnâitoare substantiv feminin
  • silabație: zbâr-nâ-i-toa-re info
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarea
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorii
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorilor
vocativ singular
plural
zbârnăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarea
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorii
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârnâitor
zbârnâitor adjectiv
  • silabație: zbâr-nâ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâitor
  • zbârnâitorul
  • zbârnâitoru‑
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarea
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorii
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarele
genitiv-dativ singular
  • zbârnâitor
  • zbârnâitorului
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarei
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorilor
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarelor
vocativ singular
plural
zbârnăitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăitor
  • zbârnăitorul
  • zbârnăitoru‑
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarea
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorii
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarele
genitiv-dativ singular
  • zbârnăitor
  • zbârnăitorului
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarei
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorilor
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârnâitoare zbârnăitoare

  • 1. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vâjâitoare attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57.
      surse: DLRLC
  • 2. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Zbârnâi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

zbârnâitor zbârnăitor

etimologie:

  • Zbârnâi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX