2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNĂÍ vb. IV v. zbârnâi.

ZBÂRNĂÍ vb. IV v. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -ăi.

ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -âi.

ZBÂRNÂÍRE, zbârnâiri, s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.

ZBÎRNĂÍ v. IV v. zbîrnîi.

ZBÎRNĂÍRE s. f. v. zbîrnîire.

ZBÎRNÎÍ, pers. 3 zbîrnîie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul caracteristic «zbîrn»; a bîzîi, a zumzăi; a zbîrîi. Se putea auzi musca zbîrnîind, atita liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 144. Se duce la butonul soneriei, pe care-l apasă. Soneria zbîrnîie lung. CARAGIALE, M. 151. Zbîrnîie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vînt. ALECSANDRI, P. I 34. ◊ Fig. O duseră ei cît o duseră, pînă ce dragostea lor începu să zbîrnîie pe la urechile sătenilor. La HEM 1628. Nu știu ce coardă misterioasă a inimei zbîrnîie la acea sălbatică armonie! ODOBESCU, S. III 42. ◊ Expr. (Rar) A-i zbîrnîi cuiva a ceva = a-i fi cuiva gîndul la ceva, a-i arde cuiva de ceva. Era și el flăcău de joc acu, și-i zbîrnîia a fete. ȘEZ. XXI 55. ♦ A scoate sunete neplăcute. Pe sub candida veselie a melodiei, zbîrnîie un acompaniament surd. ODOBESCU, S. III 100. ◊ Tranz. Zbîrnîie toți, din dible sparte, Un cîntec vechi și nesărat. VLAHUȚĂ, P. 54. 3. (Despre vînt) A șuiera, a vîjîi. În inima lui a început să zbîrnîie o coadă de vînt cîinos, care a sunat tare și amar, asemeni vîntului iernii într-o casă părăginită. POPA, V. 330. 4. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea, murmurînd; a bombăni, a cîrti. Cam zbîrnîie fata, ginere, dar am s-o înduplec eu, că nu părintele face după voia feciorilor, ci feciorii se dau după voia părinților. PAMFILE, CER. 48. – Variantă: zbîrnăí (BARANGA, I. 175, SBIERA, P. 133) vb. IV.

ZBÎRNÎÍRE s. f. Acțiunea de a zbîrnîi și rezultatul ei; zgomotul produs de ceea ce zbîrnîie; zbîr- nîială. (Atestat în forma zbîrnăire) Făcu să tacă zbîrnăirea adunăturilor de muște. MACEDONSKI, O. I 65. – Variantă: zbîrnăíre s. f.

ZBÂRNÂÍ, pers. 3 zbấrnâie, vb. IV. Intranz. 1. A produce sunetul caracteristic „zbârn”; a bâzâi. 2. (Despre vânt) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Din zbârn.

ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zgomotul produs de cineva sau ceva care zbârnâie.

ZBÎRNĂÍ vb. IV. v. zbîrnîi.

A ZBÂRNÂÍ zbârnâi intranz. 1) A produce un sunet asemănător celui de obiecte în vibrație; a face „zbârn-zbârn”. 2) (despre vânt) A produce un zgomot ascuțit și continuu; a vâjâi; a fluiera; a șuiera. 3) (despre sonerie, telefon etc.) A produce un sunet semnalizator. 4) fig. rar (despre persoane) A-și exprima nemulțumirea bodogănind. /zbârn + suf. ~âi

sbârnăì v. 1. a face un sgomot surd, vorbind de albine; 2. a sbura, vorbind de săgeți: sbârnăe coarda din arcu-i AL. [Onomatopee (v. sbârn)].

zbî́rnîĭ, a v. intr. (vsl. *brĭnetĭ, de unde și rut. breniti, pol. brnieć, ceh. brnĕti, a bîzîi, a zbîrnîi. [Bern. 1, 95]. Cp. și cu bîrcîĭ). Fac zbîrn, vorbind de insectele marĭ, de coarde maĭ groase întinse ș. a. Telefoanele zbîrnîĭe, țîrîĭe (sună) mereŭ. Fig. A-țĭ zbîrnîi urechile, a fi bolnav de urechĭ, a ți se părea că tot auzĭ zbîrn (V. țiuĭ). V. tr. Fac să zbîrnîĭe: băĭețiĭ îșĭ zbîrnîĭaŭ zmeĭele. – Rar și bîrnîĭ. V. vibrez, bîzîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbârnâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zbấrnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá; conj. prez. 3 să zbấrnâie

zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii

zbârnâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zbârnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá

zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii; pl. zbârnâíri

zbîrnîi (ind. prez. 3 sg. și pl. zbîrnîie)

arată toate definițiile

Intrare: zbârnâi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârnâi
  • zbârnâire
  • zbârnâit
  • zbârnâitu‑
  • zbârnâind
  • zbârnâindu‑
singular plural
  • zbârnâie
  • zbârnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârnâi
(să)
  • zbârnâi
  • zbârnâiam
  • zbârnâii
  • zbârnâisem
a II-a (tu)
  • zbârnâi
(să)
  • zbârnâi
  • zbârnâiai
  • zbârnâiși
  • zbârnâiseși
a III-a (el, ea)
  • zbârnâie
(să)
  • zbârnâie
  • zbârnâia
  • zbârnâi
  • zbârnâise
plural I (noi)
  • zbârnâim
(să)
  • zbârnâim
  • zbârnâiam
  • zbârnâirăm
  • zbârnâiserăm
  • zbârnâisem
a II-a (voi)
  • zbârnâiți
(să)
  • zbârnâiți
  • zbârnâiați
  • zbârnâirăți
  • zbârnâiserăți
  • zbârnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârnâie
(să)
  • zbârnâie
  • zbârnâiau
  • zbârnâi
  • zbârnâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârnăi
  • zbârnăire
  • zbârnăit
  • zbârnăitu‑
  • zbârnăind
  • zbârnăindu‑
singular plural
  • zbârnăie
  • zbârnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârnăi
(să)
  • zbârnăi
  • zbârnăiam
  • zbârnăii
  • zbârnăisem
a II-a (tu)
  • zbârnăi
(să)
  • zbârnăi
  • zbârnăiai
  • zbârnăiși
  • zbârnăiseși
a III-a (el, ea)
  • zbârnăie
(să)
  • zbârnăie
  • zbârnăia
  • zbârnăi
  • zbârnăise
plural I (noi)
  • zbârnăim
(să)
  • zbârnăim
  • zbârnăiam
  • zbârnăirăm
  • zbârnăiserăm
  • zbârnăisem
a II-a (voi)
  • zbârnăiți
(să)
  • zbârnăiți
  • zbârnăiați
  • zbârnăirăți
  • zbârnăiserăți
  • zbârnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârnăie
(să)
  • zbârnăie
  • zbârnăiau
  • zbârnăi
  • zbârnăiseră
Intrare: zbârnâire
zbârnâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâire
  • zbârnâirea
plural
  • zbârnâiri
  • zbârnâirile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâiri
  • zbârnâirii
plural
  • zbârnâiri
  • zbârnâirilor
vocativ singular
plural
zbârnăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăire
  • zbârnăirea
plural
  • zbârnăiri
  • zbârnăirile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăiri
  • zbârnăirii
plural
  • zbârnăiri
  • zbârnăirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârnâi zbârnăi

  • 1. unipersonal A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bâzâi zbârâi zumzăi 4 exemple
    exemple
    • Se putea auzi musca zbîrnîind, atîta liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 144.
      surse: DLRLC
    • Zbîrnîie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vînt. ALECSANDRI, P. I 34.
      surse: DLRLC
    • figurat O duseră ei cît o duseră, pînă ce dragostea lor începu să zbîrnîie pe la urechile sătenilor. La HEM 1628.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu știu ce coardă misterioasă a inimei zbîrnîie la acea sălbatică armonie! ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre sonerie, telefon etc.) A produce un sunet semnalizator.
      surse: NODEX un exemplu
      exemple
      • Se duce la butonul soneriei, pe care-l apasă. Soneria zbîrnîie lung. CARAGIALE, M. 151.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie rar A-i zbârnâi cuiva a ceva = a-i fi cuiva gândul la ceva, a-i arde cuiva de ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Era și el flăcău de joc acu, și-i zbîrnîia a fete. ȘEZ. XXI 55.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A scoate sunete neplăcute.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pe sub candida veselie a melodiei, zbîrnîie un acompaniament surd. ODOBESCU, S. III 100.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Zbîrnîie toți, din dible sparte, Un cîntec vechi și nesărat. VLAHUȚĂ, P. 54.
        surse: DLRLC
  • 2. impersonal Despre vânt:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fluiera vui vâjâi șuiera un exemplu
    exemple
    • În inima lui a început să zbîrnîie o coadă de vînt cîinos, care a sunat tare și amar, asemeni vîntului iernii într-o casă părăginită. POPA, V. 330.
      surse: DLRLC
  • 3. rar (Despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bombăni cârti un exemplu
    exemple
    • Cam zbîrnîie fata, ginere, dar am s-o înduplec eu, că nu părintele face după voia feciorilor, ci feciorii se dau după voia părinților. PAMFILE, CER. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbârn + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zbârnâire zbârnăire

etimologie:

  • vezi zbârnâi
    surse: DEX '98 DEX '09