2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBÂRGÍ, pers. 3 zbârgéște, vb. IV. Refl. (Mold.; Despre vreme) A se înrăutăți, a se strica. (din zbâr)

Intrare: zbârgire
zbârgire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârgire
  • zbârgirea
plural
  • zbârgiri
  • zbârgirile
genitiv-dativ singular
  • zbârgiri
  • zbârgirii
plural
  • zbârgiri
  • zbârgirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârgi
zbârgi
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârgi
  • zbârgire
  • zbârgit
  • zbârgitu‑
  • zbârgind
  • zbârgindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • zbârgește
(să)
  • zbârgească
  • zbârgea
  • zbârgi
  • zbârgise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)