13 definiții pentru zavragioaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

zavragioaică sf [At: CONV. LIT. XLIV, I, 207 / Pl: ~ice / E: zavragiu + -oaică] 1 Țigancă nomadă (din grupul țiganilor ursari sau căldărari). 2 Soție de zavragiu (1). 3 (Reg; de obicei articulat) Horă țigănească. 4 Melodie după care se execută zavragioaica (3). 5 Scandalagioaică.

zavragioaică s.f. 1 Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu. Zavragioaica sluțită... o zvîrli în vînt (CHIRIȚ.). 2 Femeie gîlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. • pl. -ce. /zavragiu + -oaică.

ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari), soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gîlcevitoare, scandalagioaică.

ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică. – Din zavragiu + suf. -oaică.

zavragiu s.m. 1 Țigan nomad (ursar sau căldărar). Un sălaș mare de zavragii se încuibase în inima pădurii (GAL.). ◊ (adj.) Chiosea a studiat bine maniera și limba țiganilor zavragii (FIL.). 2 Scandalagiu. • pl. -ii. /cf. zavergiu.

zavragíŭ m., -gĭoaĭcă f. (din zavergiŭ). Munt. Iron. Țigan vagabond cu căruța.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragioáică s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVRAGIOÁICĂ s. v. certăreață, scandalagioaică.

zavragioaică s. v. CERTĂREAȚĂ. SCANDALAGIOAICĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zavragioaică, zavragioaice s. f. 1. țigancă din grupul țiganilor nomazi, ursari sau căldărari 2. femeie scandalagioaică, certăreață

Intrare: zavragioaică
  • silabație: za-vra- info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavragioaică
  • zavragioaica
plural
  • zavragioaice
  • zavragioaicele
genitiv-dativ singular
  • zavragioaice
  • zavragioaicei
plural
  • zavragioaice
  • zavragioaicelor
vocativ singular
  • zavragioaică
  • zavragioaico
plural
  • zavragioaicelor

zavragioaică

etimologie:

  • Zavragiu + sufix -oaică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM