2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

zavistuitor, ~oare smf, a [At: CANTEMIR, HR. 138 / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zavistui + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Îrg) Invidios. 3-4 smf, a (Îrg) Gelos. 5-6 smf, a (Îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a Intrigant. 9-10 smf, a (Îrg) Certăreț (1-2). 11-12 a (Îrg; acțiuni ale oamenilor) Zavistios (11-13).

zavistuitor, -oare adj. (înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. Știi că e... zavistuitor în limba ta cea română (HEL.). • sil. -tu-i-. pl. -ori, -oare. /zavistui + - tor.

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Învechit) Zavistnic. Răutatea lumei zavistuitoare Ne-au supus fără dreptate la vecinica chinuire. CONACHI, P. 245.

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Zavistnic. – Din zavistui + suf. -(i)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. zavistuitóri; f. sg. și pl. zavistuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVISTUITÓR adj., s. v. intrigant.

ZAVISTUITÓR adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

zavistuitor adj., s. v. INTRIGANT.

zavistuitor adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.

Intrare: zavistuitoare
zavistuitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zavistuitor
zavistuitor adjectiv
  • silabație: -tu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistuitor
  • zavistuitorul
  • zavistuitoru‑
  • zavistuitoare
  • zavistuitoarea
plural
  • zavistuitori
  • zavistuitorii
  • zavistuitoare
  • zavistuitoarele
genitiv-dativ singular
  • zavistuitor
  • zavistuitorului
  • zavistuitoare
  • zavistuitoarei
plural
  • zavistuitori
  • zavistuitorilor
  • zavistuitoare
  • zavistuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavistuitor

etimologie:

  • Zavistui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM