2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zavistuire sf [At: HELIADE, O. II, 347 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: zavistui] (înv) 1 Invidie. 2 Ură. 3 Uneltire. 4-5 Compromitere (1-2).

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

zavistui [At: PO 99/25 / V: ~ti, ~tii, zăv~ / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).

zavistui vb. IV. (înv.) 1 tr. A invidia, a pizmui; a urî. Toată Italia... zavistuiește pe acești padoveni (C. NEGR). 2 intr. A unelti. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun român (GHICA). • prez.ind. -iesc. și zavistii vb. IV. /<zavistie + -ui.$

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistií (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

A ZAVISTUÍ ~iésc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

ZAVISTUI vb. (Mold.; ȚR) A invidia, a pizmui. A: Mulți zavistuiescu porecla lui Alexandru, căci-i dzic Marele. NCCD, 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tătîne-meu. H 1771, 85v; cf. VARLAAM; CANTEMIR, IST.; NCL I, 11; NCCD, 327; MOL. 1754-1762, 23r; H 17791, 86r, 155v. B: Zavistuiră pre dînsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu să cuvine să cerci altă răsplătire împrotiva celuia ce te zavistuiaște. ANTIM. ♦ A face intrigi. B: Pentru care zavistuind, jidovii îl omorîră. MINEIUL (1776); cf. FN. A urî, a detesta. A: Iară eu, așea să mă iubască cela ce iaste să mă giudece, că cu cît vă zavistuiaște viața cea desfrînată, cu atîta mi-i milă de sufletul vostru cel supus păcatului. NCCD. 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. Cf. a l e n u i, b ă n u i2 (2), r î v n i (1).

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zavistui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, 3 sg. zavistuiește, imperf. 1 zavistuiam; conj. prez. 1 sg. să zavistuiesc, 3 să zavistuiască

zavistui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, imperf. 3 sg. zavistuia conj. prez. 3 să zavistuiască

zavistuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZAVISTUÍ vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.

Intrare: zavistuire
zavistuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistuire
  • zavistuirea
plural
  • zavistuiri
  • zavistuirile
genitiv-dativ singular
  • zavistuiri
  • zavistuirii
plural
  • zavistuiri
  • zavistuirilor
vocativ singular
plural
zavistiire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistiire
  • zavistiirea
plural
  • zavistiiri
  • zavistiirile
genitiv-dativ singular
  • zavistiiri
  • zavistiirii
plural
  • zavistiiri
  • zavistiirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zavistui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistui
  • zavistuire
  • zavistuit
  • zavistuitu‑
  • zavistuind
  • zavistuindu‑
singular plural
  • zavistuiește
  • zavistuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiesc
  • zavistuiam
  • zavistuii
  • zavistuisem
a II-a (tu)
  • zavistuiești
(să)
  • zavistuiești
  • zavistuiai
  • zavistuiși
  • zavistuiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistuiește
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuia
  • zavistui
  • zavistuise
plural I (noi)
  • zavistuim
(să)
  • zavistuim
  • zavistuiam
  • zavistuirăm
  • zavistuiserăm
  • zavistuisem
a II-a (voi)
  • zavistuiți
(să)
  • zavistuiți
  • zavistuiați
  • zavistuirăți
  • zavistuiserăți
  • zavistuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuiau
  • zavistui
  • zavistuiseră
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistii
  • zavistiire
  • zavistiit
  • zavistiitu‑
  • zavistiind
  • zavistiindu‑
singular plural
  • zavistiește
  • zavistiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiesc
  • zavistiam
  • zavistiii
  • zavistiisem
a II-a (tu)
  • zavistiești
(să)
  • zavistiești
  • zavistiai
  • zavistiiși
  • zavistiiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistiește
(să)
  • zavistiască
  • zavistia
  • zavistii
  • zavistiise
plural I (noi)
  • zavistiim
(să)
  • zavistiim
  • zavistiam
  • zavistiirăm
  • zavistiiserăm
  • zavistiisem
a II-a (voi)
  • zavistiiți
(să)
  • zavistiiți
  • zavistiați
  • zavistiirăți
  • zavistiiserăți
  • zavistiiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiască
  • zavistiau
  • zavistii
  • zavistiiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavisti
  • zavistire
  • zavistit
  • zavistitu‑
  • zavistind
  • zavistindu‑
singular plural
  • zavistește
  • zavistiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistesc
(să)
  • zavistesc
  • zavisteam
  • zavistii
  • zavistisem
a II-a (tu)
  • zavistești
(să)
  • zavistești
  • zavisteai
  • zavistiși
  • zavistiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistește
(să)
  • zavistească
  • zavistea
  • zavisti
  • zavistise
plural I (noi)
  • zavistim
(să)
  • zavistim
  • zavisteam
  • zavistirăm
  • zavistiserăm
  • zavistisem
a II-a (voi)
  • zavistiți
(să)
  • zavistiți
  • zavisteați
  • zavistirăți
  • zavistiserăți
  • zavistiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistesc
(să)
  • zavistească
  • zavisteau
  • zavisti
  • zavistiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zavistui, zavistuiescverb

  • 1. învechit A trata cu zavistie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A face sau a băga intrigi, a pune la cale o intrigă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.