zavistru² a vz zavistnic

zavistru¹ sn vz zavistie

ZAVISTIC, -Ă adj. v. zavistnic.

ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavistic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

zavisliv, ~ă a vz zavistliv

zavisnic, ~ă smf, a vz zavistnic

zavist sn vz zavistie

zavistic, ~ă smf, a vz zavistnic

zavistie sf [At: COD. VOR² 72^v/13 / P: ~ti-e / V: (îvp) zavist, ~tru, ~tu sn (Pl: zavisture) / Pl: ~ii / E: slv зависть] 1 (Îvp) Invidie. 2 (Îvp) Gelozie (1). 3 (Îvp) Ură. 4 (Îvp) Intrigă. 5 (Îvp; pex) Uneltire. 6 (Îvp) Ceartă (1). 7 (Îvp; pex) Discordie (1). 8 (Reg; mpl) Poznă.

zavistliv, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 93^v/12 / V: ~isliv / Pl: ~i, ~e / E: slv завистьливъ] (Înv; d. oameni) 1 Invidios. 2 Gelos (2). 3 Dușmănos. 4 Intrigant. 5 Certăreț (2).

zavistnic, ~ă [At: VARLAAM, C. 362 / V: (înv) zavisnic, zavistic, ~tru², ~tuvnic, zăvisnic, zăv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl завистьникъ] 1-2 smf, a (îrg) Invidios. 3-4 smf, a (îrg) Gelos. 5-6 smf, a (îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a Intrigant. 9-10 smf, a (îrg) Certăreț (1-2). 11-12 a (îrg; d. acțiuni ale oamenilor) Zavistios (11-13). ^[1] 14 smf (înv) Rival. 15 a (Reg) Care face șotii (1) Si: (reg) șotelnic.

zavistu sn vz zavistie

zavistuvnic, ~ă a vz zavistnic

zăvisnic, ~ă a vz zavistnic

zăvistnic, ~ă a vz zavistnic

zavistic, -ă adj. v. zavistnic.

zavistie s.f (înv.) 1 Invidie, pizmă; gelozie; ură, dușmănie; (înv.) zavistnicie. Nu știu ce este zavistia și ochiul poftitor la norocul vecinului (GAL.). ♦ Intrigă; ext. uneltire. Boierii de toate părțile umblau cu zavistii (ODOB.). 2 Discordie, gîlceavă, ceartă. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului (GAL.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<slav. завнсть.

zavistnic, -ă adj. (înv.) Care este invidios, pizmaș, intrigant; (înv.) zavistuitor. Vecinii mei sînt... niște bătrîni ursuzi și zavistnici (CAR.). • pl. -ci, -ce. și zavistic, -ă adj. /<slav. завнстьникъ.

ZAVISTIC, -Ă, adj. v. zavistnic.

ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Înv.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ◊ Intrigă, pâră. ◊ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĩ.

ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavistic, -ă adj.] – Din sl. zavistĩnikŭ.

ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Învechit și arhaizant) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. Vremea trece și zavistia se adîncește în sufletul omului ca o drojdie înveninată. SADOVEANU, F. J. 530. Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni, Mîndrii, cruzimi, zavistii, mînii, bîrfiri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să ridicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura... ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30. ◊ (Personificat) La Constantinopol, zavistia curtezanilor aruncă vina asupra lui Gherontios. ODOBESCU, S. III 636. Zavistia semăna sămînța gîlcevelor. RUSSO, O. 36. ♦ (Mai ales la pl.) Intrigă, pîră. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului. GALACTION, O. I 144. ◊ (Personificat) Zavistia cu aripi de libelulă zburase de la ureche la ureche. GALACTION, O. I 142.

ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Invidios, pizmaș; intrigant. Vecinii mei sînt ca și el niște bătrîni ursuzi și zavistnici. CARAGIALE, P. 128. ◊ (Substantivat) Oare oamenii drepți, plini de bun simț, trebuie să asculte niște zavistnici? CONTEMPORANUL, II 323. ◊ (Fig.) Trotușul, ca tot ce este mare și frumos, are și el zavistnicii săi... Slănicul și Vălcica. NEGRUZZI, S. I 316. – Variantă: (învechit) zavistic, -ă (HOGAȘ, M. N. 143, NEGRUZZI, S II 210) adj.

ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Înv. și arh.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. ♦ Intrigă, pîră. ♦ Discordie, gîlceavă. – Slav (v. sl. zavistĩ).

ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Var.: zavistic, -ă adj.] – Slav (v. sl. zavistĩnikŭ).

ZAVISTIE ~i f. înv. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de realizările cuiva; invidie; pizmă. 2) Atitudine dușmănoasă; dușmănie; ură; vrăjmășie; ostilitate. [G.-D. zavistiei; Sil. -ti-e] /<sl. zavistije

ZAVISTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival înv. 1) Care manifestă zavistie; pizmaș; invidios. 2) Care acționează cu zavistie; care face intrigi. /<sl. zavistinicu

ZAVISTIE s.f. (Mold., ȚR, Trans. S) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. A: Din lăcomie zavistiia să naște. CD 1698, 6^v (marg.). Cain, feciorul lui Adam, pentru zavistie și răutatea sa den fire, au ucis pre Avel, frate-său. NCL I, 11. Zavistiia să va usca. și să va stinge de flăcăraia dragostii vecinului. ÎP, 60^r. De zavistie s-au aprinsu cu mare mînie. H 1779¹, 147^r; cf. DOSOFTEI, VS; CD 1698, 7^r (marg.); L SEC. XVII, 12^v, 139^r; CI, 95, 101; NCL I, 40; MOL. 1754-1762, 21^v-22^r; BUCVAR 1755, 25^r; H 1771, 86^r; BUCOAVNĂ 1775, 50^r; H 1778, 117^v; H 1779¹, 86^r, 156^v. ◊ Fig. Zavistiia este jiganie cu multe capete și cu toatele înghit pizmă. CANTEMIR, IST. B: Pentru zavistia stăpînitorilor celor tirani să chemași ei feciori de domn cu alt nume. BIBLIA (1688); cf. L ante 1693, 34^r, 220^r. ◊ Fig. Ținem balaurul cel cu 7 capete, zavistiia, încuibat în inimile noastre. ANTIM. Văzîndu-te zavistiia că petreci viata bine, s-au aprins și au rădicat asuprata mulțime de supărări. M 1779 febr., 46^r, col. I. C: Priimit cu cuget neatins de arăpile zavistiei. EG, 8. Pentru zavistie scrie. FL. D SEC. XVIII¹, 79r; cf. EG, 102; FL. D SEC. XVIII¹, 83^v. ♦ Intrigă, uneltire, pîră. A: Atîta zavistie lucrul au ațițat. URECHE. ♦ Ceartă, discordie; gîlceavă. A: Era în zavistia celor de casă. URECHE. B: O logodnă să trăctăluiaște, dacă zavistia o turbură. FN. C: Toate faceți fără zavistii și fără îndoituri. N TEST. (1648). Etimologie: sl. zavistije. Vezi și zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. alean (2), a l e n i e, a l e n ș i g (2), b ă s ă u (2), m ă r a z , r î v n i r e; c a l a b a l î c, dihonie, hăbrușag, învălușag, potcă, prigoană, vălășag, zarvă, zăhăială.

ZAVISTNIC adj. și s.m. (Mold., ȚR, Trans. SE) (Om) zavistios. A: [Deșarta mărire] pre cei mai nesocotiți mînioși și zavistnici-i face. L SEC. XVII, 132^v. Zavistnicii lui... au slobodzit asupra lui dulăi flămîndzi. NCCD, 365; cf. VARLAAM; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; NECULCE. B: Diiavolul cel pizmuitoriu și zavistnicul binelui. PAN., 45^v. Să înceteaze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. MINEIUL (1776); cf. L ante 1693, 209^v; LUMINA; ANTIM. C: Oamenii carii să nasc într-această planită sînt muncitori, lacomi, zavistnici, vicleani la vorbă. CAL. 1733, 5. Etimologie: sl. zavistinikŭ. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistios, zavistliv, zavistuitor.

zavistie f. invidie: boierii umblau cu zavistii OD. [Slav. ZAVISTIÌE].

zavistnic a. invidios (CAR.). [Slav. ZAVISTĬNIKŬ].

zavistíe f. (vsl. zavistiĭe, zavistĭ, zavida, d. za-vidĭeti, a invidia, vidĭeti, a vedea, ca lat. in-vidére, a invidia, d. vidére, a vedea). Rar azĭ. Ură, pizmă, invidie. – Vechĭ zavíst, pl. urĭ.

zavis(t)lív, -ă adj. (vsl. zavistĭlivŭ). Dos. Zavistnic.

zavís(t)nic, -ă adj. (vsl. zavistĭnikŭ). Invidios. – Și zavistos (Od.).

zavistie (înv., reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. zavistia (desp. -ti-a), g.-d. art. zavistiei; pl. zavistii, art. zavistiile (desp. -ti-i-)

zavistnic (înv., reg.) (desp. -vist-nic) adj. m., pl. zavistnici; f. zavistnică, pl. zavistnice

zavistie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavistia (-ti-a), g.-d. art. zavistiei; pl. zavistii, art. zavistiile (-ti-i-)

zavistnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavistnici; f. zavistnică, pl. zavistnice

zavistie s. f. (sil. -ti-e), art. zavistia (sil. -ti-a), g.-d. art. zavistiei; pl. zavistii, art. zavistiile (sil. -ti-i-)

zavistnic adj. m. (sil. mf.-vist-), pl. zavistnici; f. sg. zavistnică, pl. zavistnice

zavistie.

ZAVISTIE s. v. animozitate, ceartă, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gelozie, gâlceavă, intrigă, invidie, învrăjbire, litigiu, mașinație, necaz, neînțelegere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, uneltire, vrajbă, zâzanie.

ZAVISTNIC adj., s. v. intrigant.

ZAVISTNIC adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

zavistie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GELOZIE. GÎLCEAVĂ. INTRIGĂ. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MAȘINAȚIE. NECAZ. NEÎNȚELEGERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. UNELTIRE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

zavistnic adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.

zavistnic adj., s. v. INTRIGANT.

zavistie (-ii), s. f. – 1. Invidie, pizmă, reavoință. – 2. Intrigă. Sl. zavistije (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 100). – Der. zavistios, adj. (invidios; intrigant); zavistnic, adj. (invidios; intrigant), din sl. zavistĭnikŭ; zavistnicie, s. f. (înv., invidie); zavistui (var. zavistii), vb. (a invidia; a pizmui, a urî), cf. sl. zavistvovati.