2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

zavistui [At: PO 99/25 / V: ~ti, ~tii, zăv~ / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).

zavistuire sf [At: HELIADE, O. II, 347 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: zavistui] (înv) 1 Invidie. 2 Ură. 3 Uneltire. 4-5 Compromitere (1-2).

zavistui vb. IV. (înv.) 1 tr. A invidia, a pizmui; a urî. Toată Italia... zavistuiește pe acești padoveni (C. NEGR). 2 intr. A unelti. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun român (GHICA). • prez.ind. -iesc. și zavistii vb. IV. /<zavistie + -ui.$

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistií (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

A ZAVISTUÍ ~iésc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

ZAVISTUI vb. (Mold.; ȚR) A invidia, a pizmui. A: Mulți zavistuiescu porecla lui Alexandru, căci-i dzic Marele. NCCD, 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tătîne-meu. H 1771, 85v; cf. VARLAAM; CANTEMIR, IST.; NCL I, 11; NCCD, 327; MOL. 1754-1762, 23r; H 17791, 86r, 155v. B: Zavistuiră pre dînsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu să cuvine să cerci altă răsplătire împrotiva celuia ce te zavistuiaște. ANTIM. ♦ A face intrigi. B: Pentru care zavistuind, jidovii îl omorîră. MINEIUL (1776); cf. FN. A urî, a detesta. A: Iară eu, așea să mă iubască cela ce iaste să mă giudece, că cu cît vă zavistuiaște viața cea desfrînată, cu atîta mi-i milă de sufletul vostru cel supus păcatului. NCCD. 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. Cf. a l e n u i, b ă n u i2 (2), r î v n i (1).

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVISTUÍ vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.

Intrare: zavistui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistui
  • zavistuire
  • zavistuit
  • zavistuitu‑
  • zavistuind
  • zavistuindu‑
singular plural
  • zavistuiește
  • zavistuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiesc
  • zavistuiam
  • zavistuii
  • zavistuisem
a II-a (tu)
  • zavistuiești
(să)
  • zavistuiești
  • zavistuiai
  • zavistuiși
  • zavistuiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistuiește
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuia
  • zavistui
  • zavistuise
plural I (noi)
  • zavistuim
(să)
  • zavistuim
  • zavistuiam
  • zavistuirăm
  • zavistuiserăm
  • zavistuisem
a II-a (voi)
  • zavistuiți
(să)
  • zavistuiți
  • zavistuiați
  • zavistuirăți
  • zavistuiserăți
  • zavistuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuiau
  • zavistui
  • zavistuiseră
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistii
  • zavistiire
  • zavistiit
  • zavistiitu‑
  • zavistiind
  • zavistiindu‑
singular plural
  • zavistiește
  • zavistiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiesc
  • zavistiam
  • zavistiii
  • zavistiisem
a II-a (tu)
  • zavistiești
(să)
  • zavistiești
  • zavistiai
  • zavistiiși
  • zavistiiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistiește
(să)
  • zavistiască
  • zavistia
  • zavistii
  • zavistiise
plural I (noi)
  • zavistiim
(să)
  • zavistiim
  • zavistiam
  • zavistiirăm
  • zavistiiserăm
  • zavistiisem
a II-a (voi)
  • zavistiiți
(să)
  • zavistiiți
  • zavistiați
  • zavistiirăți
  • zavistiiserăți
  • zavistiiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiască
  • zavistiau
  • zavistii
  • zavistiiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavisti
  • zavistire
  • zavistit
  • zavistitu‑
  • zavistind
  • zavistindu‑
singular plural
  • zavistește
  • zavistiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistesc
(să)
  • zavistesc
  • zavisteam
  • zavistii
  • zavistisem
a II-a (tu)
  • zavistești
(să)
  • zavistești
  • zavisteai
  • zavistiși
  • zavistiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistește
(să)
  • zavistească
  • zavistea
  • zavisti
  • zavistise
plural I (noi)
  • zavistim
(să)
  • zavistim
  • zavisteam
  • zavistirăm
  • zavistiserăm
  • zavistisem
a II-a (voi)
  • zavistiți
(să)
  • zavistiți
  • zavisteați
  • zavistirăți
  • zavistiserăți
  • zavistiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistesc
(să)
  • zavistească
  • zavisteau
  • zavisti
  • zavistiseră
Intrare: zavistuire
zavistiire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistiire
  • zavistiirea
plural
  • zavistiiri
  • zavistiirile
genitiv-dativ singular
  • zavistiiri
  • zavistiirii
plural
  • zavistiiri
  • zavistiirilor
vocativ singular
plural
zavistuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistuire
  • zavistuirea
plural
  • zavistuiri
  • zavistuirile
genitiv-dativ singular
  • zavistuiri
  • zavistuirii
plural
  • zavistuiri
  • zavistuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavistui zavistii zavisti

etimologie: