opțiuni

9 definiții pentru zamparalâc zamparlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

zamparalấc sn [At: GORJAN, H. II, 5/11 / Pl: ~uri / E: tc zamparalık] (Tcî) 1 Petrecere. 2 Desfrânare (6).

ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Turcism înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalık.

zamparalâc n. desfrânare: perì din pricina zamparalâcurilor și a ticăloșiilor POP. [Turc. ZAMPARALYK].

ZAMPARALÎ́C, zamparalîcuri, s. n. (Turcism învechit) Petrecere, chef, desfrînare, libertinaj. Prăpădii mai toată averea cea părintească cu fel de fel de mișelii, adică cu zamparalîcuri, cu beții. GORJAN, H. II 5.

ZAMPARLẤC, zamparlâcuri, s. n. (Turcism inv.) Petrecere, chef, desfrânare. – Tc. zamparalık.

zamparalî́c n., pl. urĭ (d. zampara maĭ degrabă de cît d. turc. zamparalyk, care nu e în dicț.). Fam. Berbantlîc, ștrengărie, chef, beție: se ținea de zamparalîcurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalâc s. n., pl. zamparalâcuri

Intrare: zamparalâc
zamparalâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamparalâc
  • zamparalâcul
  • zamparalâcu‑
plural
  • zamparalâcuri
  • zamparalâcurile
genitiv-dativ singular
  • zamparalâc
  • zamparalâcului
plural
  • zamparalâcuri
  • zamparalâcurilor
vocativ singular —
plural —
zamparlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamparlâc
  • zamparlâcul
  • zamparlâcu‑
plural
  • zamparlâcuri
  • zamparlâcurile
genitiv-dativ singular
  • zamparlâc
  • zamparlâcului
plural
  • zamparlâcuri
  • zamparlâcurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zamparalâc zamparlâc

etimologie: