2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZAFLÁ, záflu, vb. I. (Înv.) Afla. (prep. za1 + vb. afla)

Intrare: zaflare
zaflare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaflare
  • zaflarea
plural
  • zaflări
  • zaflările
genitiv-dativ singular
  • zaflări
  • zaflării
plural
  • zaflări
  • zaflărilor
vocativ singular
plural
Intrare: zafla
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zafla
  • zaflare
  • zaflat
  • zaflatu‑
  • zaflând
  • zaflându‑
singular plural
  • zaflă
  • zaflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zaflu
(să)
  • zaflu
  • zaflam
  • zaflai
  • zaflasem
a II-a (tu)
  • zafli
(să)
  • zafli
  • zaflai
  • zaflași
  • zaflaseși
a III-a (el, ea)
  • zaflă
(să)
  • zafle
  • zafla
  • zaflă
  • zaflase
plural I (noi)
  • zaflăm
(să)
  • zaflăm
  • zaflam
  • zaflarăm
  • zaflaserăm
  • zaflasem
a II-a (voi)
  • zaflați
(să)
  • zaflați
  • zaflați
  • zaflarăți
  • zaflaserăți
  • zaflaseți
a III-a (ei, ele)
  • zaflă
(să)
  • zafle
  • zaflau
  • zafla
  • zaflaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zafla

etimologie:

  • za () + afla
    surse: DER