2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Cf. rus. zabrak.
zabrac, ~ă [At: ISPIRESCU, L. 389 / V: (reg) zavr~ sn, zăb~ a / Pl: ~uri și ~ace sn, ~aci, ~ace a / E: nct] (Înv) 1 sn Mustrare aspră Si: ocară, perdaf, (fam) săpuneală. 2 (Îe) A trage (sau a da) un ~ (cuiva) A certa pe cineva. 3 sn Primejdie (1). 4 sn (Reg) Harababură (5). 5 a (Reg; d. oameni) Care este prost îmbrăcat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
zabrac s.n. 1 (înv., reg.) Mustrare aspră; ocară. ◊ Expr. A trage (sau a da) un zabrac (cuiva) = a certa pe cineva. 2 (înv.) încercare grea; primejdie. Va întîmpina un zabrac (ISP.). • /etimol. nec.; cf. rus. zabrak.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. zabrak.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZABRAC s. n. (Învechit și regional) Mustrare aspră, ocară. V. săpuneală, perdaf. ♦ Încercare grea la care este supus cineva; primejdie. Va întîmpina un zabrac bun. din care va scăpa cu fata curată. ISPIRESCU, L. 389. – Variantă: zavrac s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zabrac n. fam. săpuneală: va întâmpina un zabrac bun ISP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zabrác, V. zavrac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zavrac sn vz zabrac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăbrac, ~ă a vz zabrac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ZAVRAC s. n. v. zabrac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zavrác n., pl. urĭ (vsl. zasrakŭ, d. zazrĭeti, a ocărî. V. zăresc). Fam. Ocară, săpuneală: ĭ-a tras un zavrac. – Și zabrac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zabrac (înv.) (desp. za-brac) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
zabrac (înv.) (za-brac) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zabrac s. n. (sil. -brac)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZABRAC s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zabrac s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zabrac (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZABRAC, zabracuri, s. n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ZAVRAC s. n. (Var.) Zabrac.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: za-brac
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: za-brac
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: za-brac
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zabracsubstantiv neutru
- 2. Încercare grea la care este supus cineva. DEX '09 DLRLCsinonime: primejdie
- Va întîmpina un zabrac bun, din care va scăpa cu fața curată. ISPIRESCU, L. 389. DLRLC
-
etimologie:
- zabrak DEX '09