3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zabrac, ~ă [At: ISPIRESCU, L. 389 / V: (reg) zavr~ sn, zăb~ a / Pl: ~uri și ~ace sn, ~aci, ~ace a / E: nct] (Înv) 1 sn Mustrare aspră Si: ocară, perdaf, (fam) săpuneală. 2 (Îe) A trage (sau a da) un ~ (cuiva) A certa pe cineva. 3 sn Primejdie (1). 4 sn (Reg) Harababură (5). 5 a (Reg; d. oameni) Care este prost îmbrăcat.

ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Cf. rus. zabrak.

ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. zabrak.

ZABRÁC s. n. (Învechit și regional) Mustrare aspră, ocară. V. săpuneală, perdaf. ♦ Încercare grea la care este supus cineva; primejdie. Va întîmpina un zabrac bun. din care va scăpa cu fata curată. ISPIRESCU, L. 389. – Variantă: zavrác s. n.

ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie.

zabrac n. fam. săpuneală: va întâmpina un zabrac bun ISP. [Origină necunoscută].

zavrác n., pl. urĭ (vsl. zasrakŭ, d. zazrĭeti, a ocărî. V. zăresc). Fam. Ocară, săpuneală: ĭ-a tras un zavrac. – Și zabrac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zabrác (înv.) (za-brac) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZABRÁC s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

zabrac s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zabrác (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare.

ZABRÁC, zabrácuri, s. n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])

ZAVRÁC s. n. (Var.) Zabrac.

Intrare: zabrac (adj.)
zabrac1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrac
  • zabracul
  • zabracu‑
  • zabra
  • zabraca
plural
  • zabraci
  • zabracii
  • zabrace
  • zabracele
genitiv-dativ singular
  • zabrac
  • zabracului
  • zabrace
  • zabracei
plural
  • zabraci
  • zabracilor
  • zabrace
  • zabracelor
vocativ singular
plural
Intrare: zabrac (mustrare)
  • silabație: za-brac
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrac
  • zabracul
  • zabracu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zabrac
  • zabracului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavrac
  • zavracul
  • zavracu‑
plural
  • zavracuri
  • zavracurile
genitiv-dativ singular
  • zavrac
  • zavracului
plural
  • zavracuri
  • zavracurilor
vocativ singular
plural
zabrac3 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: za-brac
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrac
  • zabracul
  • zabracu‑
plural
  • zabracuri
  • zabracurile
genitiv-dativ singular
  • zabrac
  • zabracului
plural
  • zabracuri
  • zabracurilor
vocativ singular
plural
zabrac4 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: za-brac
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrac
  • zabracul
  • zabracu‑
plural
  • zabrace
  • zabracele
genitiv-dativ singular
  • zabrac
  • zabracului
plural
  • zabrace
  • zabracelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăbrac
zăbrac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zabrac (mustrare) zavrac

etimologie: