2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zabluzí vtr [At: GRAUR, E. 160 / Pzi: ~zésc / E: ucr заблудитися] (Reg) 1-2 A se zăpăci (1-2).

Intrare: zabluzire
zabluzire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabluzire
  • zabluzirea
plural
  • zabluziri
  • zabluzirile
genitiv-dativ singular
  • zabluziri
  • zabluzirii
plural
  • zabluziri
  • zabluzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zabluzi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zabluzi
  • zabluzire
  • zabluzit
  • zabluzitu‑
  • zabluzind
  • zabluzindu‑
singular plural
  • zabluzește
  • zabluziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zabluzesc
(să)
  • zabluzesc
  • zabluzeam
  • zabluzii
  • zabluzisem
a II-a (tu)
  • zabluzești
(să)
  • zabluzești
  • zabluzeai
  • zabluziși
  • zabluziseși
a III-a (el, ea)
  • zabluzește
(să)
  • zabluzească
  • zabluzea
  • zabluzi
  • zabluzise
plural I (noi)
  • zabluzim
(să)
  • zabluzim
  • zabluzeam
  • zabluzirăm
  • zabluziserăm
  • zabluzisem
a II-a (voi)
  • zabluziți
(să)
  • zabluziți
  • zabluzeați
  • zabluzirăți
  • zabluziserăți
  • zabluziseți
a III-a (ei, ele)
  • zabluzesc
(să)
  • zabluzească
  • zabluzeau
  • zabluzi
  • zabluziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)