4 definiții pentru zabitlâc zabetlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zabitlấc sn [At: BELDIMAN, E. 61/19 / V: (îrg) ~bet~ / Pl: ~uri / E: tc zabitlık] (Înv) 1-3 Grad sau rang al zabitului (1, 3, 4). 4-6 Persoană care are gradul sau rangul de zabit (1, 3, 4). 7-9 Funcție a zabitului (1, 3, 4). 10-12 Titlul zabitului (1, 3, 4). 13-15 Perioadă în care zabitul (1, 3, 4) a exercitat acea funcție. 16-17 Guvern (1-2).

zabetlấc sn vz zabitlâc

zabetlî́c și zabitlî́c n., pl. urĭ (turc. zabitlyk). Vechĭ. Guvern.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZABITLẤC s. n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık)

Intrare: zabitlâc
zabitlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabitlâc
  • zabitlâcul
  • zabitlâcu‑
plural
  • zabitlâcuri
  • zabitlâcurile
genitiv-dativ singular
  • zabitlâc
  • zabitlâcului
plural
  • zabitlâcuri
  • zabitlâcurilor
vocativ singular
plural
zabetlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabetlâc
  • zabetlâcul
  • zabetlâcu‑
plural
  • zabetlâcuri
  • zabetlâcurile
genitiv-dativ singular
  • zabetlâc
  • zabetlâcului
plural
  • zabetlâcuri
  • zabetlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)