5 definiții pentru zabitlâc zabetlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zabitlấc sn [At: BELDIMAN, E. 61/19 / V: (îrg) ~bet~ / Pl: ~uri / E: tc zabitlık] (Înv) 1-3 Grad sau rang al zabitului (1, 3, 4). 4-6 Persoană care are gradul sau rangul de zabit (1, 3, 4). 7-9 Funcție a zabitului (1, 3, 4). 10-12 Titlul zabitului (1, 3, 4). 13-15 Perioadă în care zabitul (1, 3, 4) a exercitat acea funcție. 16-17 Guvern (1-2).

zabitlîc s.n. (turc. înv.) Conducere; administrație. /<tc. zabitlık.

zabetlî́c și zabitlî́c n., pl. urĭ (turc. zabitlyk). Vechĭ. Guvern.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZABITLẤC s. n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık)

Intrare: zabitlâc
zabitlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabitlâc
  • zabitlâcul
  • zabitlâcu‑
plural
  • zabitlâcuri
  • zabitlâcurile
genitiv-dativ singular
  • zabitlâc
  • zabitlâcului
plural
  • zabitlâcuri
  • zabitlâcurilor
vocativ singular
plural
zabetlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabetlâc
  • zabetlâcul
  • zabetlâcu‑
plural
  • zabetlâcuri
  • zabetlâcurile
genitiv-dativ singular
  • zabetlâc
  • zabetlâcului
plural
  • zabetlâcuri
  • zabetlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)