2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Z, z, s. m. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră). [Pr.: ze, zî.Pl. și: (1, n) z-uri]

z smi [P: ze, (Îe) zet, (iuz) zed] 1 A treizeci și una (respectiv ultima) literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei z (1) (consoană fricativă dentală sonoră). etimologie lipsă în original

z s.m. invar. 1 A treizeci și una literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană fricativă dentală sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (z, Z).pronunț. și ze, zet.

Z s. m. invar. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră (4)). [Pr.: ze]

Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului, numită «ze» și sunetul corespunzător; este o consoană siflantă dentală sonoră.

Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea[1] literă a alfabetului, numită „ze”, și sunetul corespunzător.

  1. Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

Z m. a 25-a și ultima literă a alfabetului.

z m. Ultima literă a alfabetuluĭ latin: un z, doĭ z orĭ doĭ de z. Romaniĭ îl întrebuințaŭ numaĭ în cuv. greceștĭ și literare și reprezenta un s sonor. În alfabetu latin el ocupa locu luĭ g, dar a căzut în uĭtare cînd s intervocalic s’a prefăcut în r, ĭar locu luĭ a fost luat de g (312 în ainte de Hristos). Maĭ tîrziŭ, cînd z a reapărut pin influența literară, a fost pus la urma alfabetuluĭ.

ZETA, zeta, s. m. A șasea literă a alfabetului grec corespunzând sunetului z. – Din fr. zèta.

zeta s.m. 1 A șasea literă a alfabetului grecesc (zita în neogreacă), corespunzînd sunetului „z”. 2 Sunetul notat cu această literă. 3. Semn grafic pentru această literă (ζ, Z). • /<gr. ζῆτα, fr. zêta.

ZETA s. f. A șasea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului z. (din fr. zêta)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

z1 (literă[1]) [cit. ze/zet/zî] s. m. / s. n., pl. m. z / n. z-uri

  1. (t)z, zz sunt pronunțate în unele împrumuturi [ț] (din germană, italiană), respectiv [s] (din portugheză, spaniolă) – pronunțări specificate în Dicționar. — Anonim

!z2 (sunet[1]) [cit. ] s. m. / s. n., pl. m. z / n. z-uri

  1. Redat prin s în unele împrumuturi (din franceză, germană, italiană, latină) – pronunțări specificate în Dicționar. — Anonim

z1 (literă) [cit. ze / zet / zî] s. m. / s. n., pl. z / z-uri

z2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. z

Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]

Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]

zeta (literă grecească) s. m., pl. zeta; ζ, Ζ

zeta (literă grecească) s. m., pl. zeta; ζ, Ζ

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Z s. m. invar. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat prin această literă (consoană fricativă, dentală, sonoră). 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor întregi.

Intrare: z
  • pronunție: ze, zî, zet
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • z
  • z-ul
  • z-u‑
plural
  • z-uri
  • z-urile
genitiv-dativ singular
  • z
  • z-ului
plural
  • z-uri
  • z-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: zeta
invariabil (I1)
  • zeta
  • pronunție: ze, zî, zet
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • z
  • z-ul
  • z-u‑
plural
  • z-uri
  • z-urile
genitiv-dativ singular
  • z
  • z-ului
plural
  • z-uri
  • z-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

z, z-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A treizeci și una literă a alfabetului limbii române. DEX '09 DE
    • diferențiere A douăzeci și șaptea literă a alfabetului, numită «ze». DLRLC DLRM
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră). DEX '09 DLRM DE
    • diferențiere Sunetul corespunzător; este o consoană siflantă dentală sonoră. DLRLC
  • 3. substantiv masculin invariabil matematică (Sub forma Z) Simbol pentru mulțimea numerelor întregi. DE

zetasubstantiv masculin

  • 1. A șasea literă a alfabetului grec corespunzând sunetului z. DEX '09
  • comentariu Semn grafic: ζ, Ζ DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.