2 definiții pentru zăuitătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăuitătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: zăuita1 + -ătură] (Îvr) Uitare1.

ZĂUITĂTURĂ s.f. (Ban.) Uitare. Zeuiteture. Oblivio. AC, 380. . Etimologie: zăuita + suf. -tură. Vezi și zăuita, zăuitat, zăuitător. Cf. z ă u i t a t.

Intrare: zăuitătură
zăuitătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăuitătu
  • zăuitătura
plural
  • zăuitături
  • zăuităturile
genitiv-dativ singular
  • zăuitături
  • zăuităturii
plural
  • zăuitături
  • zăuităturilor
vocativ singular
plural