2 definiții pentru zăuitătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zăuitătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: zăuita1 + -ătură] (Îvr) Uitare1.
ZĂUITĂTURĂ s.f. (Ban.) Uitare. Zeuiteture. Oblivio. AC, 380. . Etimologie: zăuita + suf. -tură. Vezi și zăuita, zăuitat, zăuitător. Cf. z ă u i t a t.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: zăuitătură
zăuitătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||