2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăuită vb. I. tr. (înv., reg.) A uita. Se face zăuitat de banii pentru negoț (DENS.). • sil. ză-ui-. prez.ind. uit. /ză- + uita.

ZĂUITÁ, zăuít, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

zăuita2 vtr [At: LUNGIANU, ap. CADE / Pzi: uit / E: ză- + uita2] (Reg) 1-2 A (se) uita.

zăuita1 vt [At: (a. 1600-1650) GCR I, 137/6 / V: (îrg) zeu~, zuita, (reg) zoita / Pzi: uit / E: ză- + uita1] (Îrg) A uita.

ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.

ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Regional) A uita. Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66. Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20.

ZĂUITÁ, zăúit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Din ză- (< sb. za) + uita.

1) uĭt, a v. tr. (d. vrom. a uita, care vine d. lat. *oblitare, derivat din oblitus, oblivisci, a uĭta; pv. cat. oblidar, fr. oublier, sp. pg. olvidar). Scap din minte, nu-mĭ maĭ aduc aminte: a uĭta cele învățate. Nu mă maĭ gîndesc la, scap din vedere: am uĭtat să-țĭ spun, am uĭtat baniĭ pe masă. Nu vreaŭ să mă maĭ gîndesc la: uĭtă ofensele, nu uĭta binefacerile. Ochiĭ care nu se văd se uĭtă, doĭ inșĭ care nu se văd des nu se maĭ gîndesc unu la altu. – În Serbia, Ban. Maram. a zăuĭta (după sîrb. zabiti).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită

zăuitá vb., ind. prez. 1 sg. zăúit, 3 sg. și pl. zăúită


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂUITÁ vb. v. privi, uita, vedea.

zăuita vb. v. PRIVI. UITA. VEDEA.

Intrare: zăuită
zăuită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăuita
verb (VT3.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăuita
  • zăuitare
  • zăuitat
  • zăuitatu‑
  • zăuitând
  • zăuitându‑
singular plural
  • uită
  • zăuitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uit
(să)
  • uit
  • zăuitam
  • zăuitai
  • zăuitasem
a II-a (tu)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • zăuitai
  • zăuitași
  • zăuitaseși
a III-a (el, ea)
  • uită
(să)
  • uite
  • zăuita
  • zăuită
  • zăuitase
plural I (noi)
  • zăuităm
(să)
  • zăuităm
  • zăuitam
  • zăuitarăm
  • zăuitaserăm
  • zăuitasem
a II-a (voi)
  • zăuitați
(să)
  • zăuitați
  • zăuitați
  • zăuitarăți
  • zăuitaserăți
  • zăuitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uită
(să)
  • uite
  • zăuitau
  • zăuita
  • zăuitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăuita

  • exemple
    • Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66.
      surse: DLRLC
    • Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ză- + uita
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM