2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

zăticnire sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. II, 130/24 / V: (înv) ~ign~ / Pl: ~ri / E: zăticni] (Înv) 1 Piedică. 2 (Pex) Neajuns1. 3 Popas. 4 Greață (1). 5 (Pex) Zăticneală (5). 6 Zăpăceală (1). 7 (Rar) Necaz. 8 (Pex) Ofensă.

zăticnire s.f. (înv., reg.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zăticni.

ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni; zăticneală, stînjenire. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea nesupusă trăsnitoarei zăticniri... Pe monarc îl urmărește cu sălbatice răcniri. MACEDONSKI, O. I 105.

ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei; zăticneală, stânjenire.

ZĂTICNIRE s.f. (ȚR) Împiedicare, opreliște. Multe zăticniri și piedici acolo li s-au prins. R. GRECEANU. Tot lucrul și cătră osebitul sfîrșitul său aleargă fără zăticnire. BUCOAVNĂ 1779, 17v. Etimologie: zăticni. Vezi și zăticneală, zăticni, zăticnitor. Cf. z ă t i c n e a l ă.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

zăticni [At: (a. 1658) MAG. IST. I, 321/32 / V: (îrg) ~igni, (înv) ~ihni, (reg) zat~, zătăni / Pzi: ~nesc / E: vsl затицни] 1 vt (Înv; c. i. oameni sau acțiuni, gânduri, sentimente etc.) A împiedica. 2 vt (Înv; pex) A stingheri (1). 3 vt (Înv; pex) A provoca neajunsuri. 4-5 vtr (Îrg) A (se) întrerupe. 6-7 vtr (Îrg) A (se) opri. 8 vr (Îrg) A se poticni (1). 9-10 vt (Îrg; c. i. căi de acces, râuri etc.) A bara (1-2). 11 vr (Îrg) A se zăpăci (2). 12 vi (Reg) A se pipernici. 13 vt (Îvr) A necăji. 14 vt (Îvr; pex) A ofensa.

zăticni vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică oameni sau acțiuni, gînduri, sentimente etc. ale lor) A împiedica, a stînjeni, a stingheri; a tulbura; a încurca. Să nu mă zăticnești în zborul meu (ISP.). ♦ (înv., reg.; tr., refl.) A (se) întrerupe. Nu vă zăticniți din gustare! (ODOB.). 2 refl. (înv., reg.) A se opri (din mișcare), a se încurca, a se împiedica, a se poticni. 3 refl. (înv., reg.) A se zăpăci. Parcă s-a cam zăticnit băiatu (POP.). • prez. ind. -esc. și zătigni vb. IV. /<sl. veche затъкнѫти.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, a încurca. Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. – Variantă: zătigní (BUDAI-DELEANU, Ț. 176).

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).

ZĂTIGNÍ vb. IV. v. zăticni.

A ZĂTICNÍ ~ésc tranz. pop. (persoane) A împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a incomoda. /<sl. zatuknoti

A SE ZĂTICNÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se întrerupe dintr-o activitate; a se opri. /<sl. zatuknoti

ZĂTICNI vb. (Mold., ȚR, Trans. SE) A (se) împiedica, a (se) opri. A: Și s-au lovit în vo 2-3 rînduri ș-au tot can zăticnit pre nemți și nu ș-au putut alege. NECULCE. Și mai avînd turcii încă doauo engheluri de-i zăticniia a nu le da îndemînă să oștească spre nici o parte. IM 1754, 2r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Audzind Anarhasis soliia și vădzind darurile si luînd cartea, neschimbîndu-și nice fața, nice cu inima înâlțîndu-să, nice limba zăticni<n>d. NCCD, 344. B: Era numai ca să purcează, iar din pricina unor oameni răi s-au zăticnit și n-au putut să vie. R. POPESCU. Zise neguțitoriul lui Zina că l-au zăticnit din cale. E 1777, 72r; cf. IM 1730, 4r. C: cf. TI (gl.). ♦ (ȚR) A bara căi de acces. Zăpăzi și piatra zăticnesc trecătoarea celor ostași. FN. Etimologie: sl. zatŭknǫti@. Vezi și zăticneală, zăticnire, zăticnitor. Cf. b r ă n i; p r i s e c i.

arată toate definițiile

Intrare: zăticnire
zăticnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăticnire
  • zăticnirea
plural
  • zăticniri
  • zăticnirile
genitiv-dativ singular
  • zăticniri
  • zăticnirii
plural
  • zăticniri
  • zăticnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăticni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăticni
  • zăticnire
  • zăticnit
  • zăticnitu‑
  • zăticnind
  • zăticnindu‑
singular plural
  • zăticnește
  • zăticniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăticnesc
(să)
  • zăticnesc
  • zăticneam
  • zăticnii
  • zăticnisem
a II-a (tu)
  • zăticnești
(să)
  • zăticnești
  • zăticneai
  • zăticniși
  • zăticniseși
a III-a (el, ea)
  • zăticnește
(să)
  • zăticnească
  • zăticnea
  • zăticni
  • zăticnise
plural I (noi)
  • zăticnim
(să)
  • zăticnim
  • zăticneam
  • zăticnirăm
  • zăticniserăm
  • zăticnisem
a II-a (voi)
  • zăticniți
(să)
  • zăticniți
  • zăticneați
  • zăticnirăți
  • zăticniserăți
  • zăticniseți
a III-a (ei, ele)
  • zăticnesc
(să)
  • zăticnească
  • zăticneau
  • zăticni
  • zăticniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătihni
  • zătihnire
  • zătihnit
  • zătihnitu‑
  • zătihnind
  • zătihnindu‑
singular plural
  • zătihnește
  • zătihniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătihnesc
(să)
  • zătihnesc
  • zătihneam
  • zătihnii
  • zătihnisem
a II-a (tu)
  • zătihnești
(să)
  • zătihnești
  • zătihneai
  • zătihniși
  • zătihniseși
a III-a (el, ea)
  • zătihnește
(să)
  • zătihnească
  • zătihnea
  • zătihni
  • zătihnise
plural I (noi)
  • zătihnim
(să)
  • zătihnim
  • zătihneam
  • zătihnirăm
  • zătihniserăm
  • zătihnisem
a II-a (voi)
  • zătihniți
(să)
  • zătihniți
  • zătihneați
  • zătihnirăți
  • zătihniserăți
  • zătihniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătihnesc
(să)
  • zătihnească
  • zătihneau
  • zătihni
  • zătihniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătigni
  • zătignire
  • zătignit
  • zătignitu‑
  • zătignind
  • zătignindu‑
singular plural
  • zătignește
  • zătigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătignesc
(să)
  • zătignesc
  • zătigneam
  • zătignii
  • zătignisem
a II-a (tu)
  • zătignești
(să)
  • zătignești
  • zătigneai
  • zătigniși
  • zătigniseși
a III-a (el, ea)
  • zătignește
(să)
  • zătignească
  • zătignea
  • zătigni
  • zătignise
plural I (noi)
  • zătignim
(să)
  • zătignim
  • zătigneam
  • zătignirăm
  • zătigniserăm
  • zătignisem
a II-a (voi)
  • zătigniți
(să)
  • zătigniți
  • zătigneați
  • zătignirăți
  • zătigniserăți
  • zătigniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătignesc
(să)
  • zătignească
  • zătigneau
  • zătigni
  • zătigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătâgni
  • zătâgnire
  • zătâgnit
  • zătâgnitu‑
  • zătâgnind
  • zătâgnindu‑
singular plural
  • zătâgnește
  • zătâgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătâgnesc
(să)
  • zătâgnesc
  • zătâgneam
  • zătâgnii
  • zătâgnisem
a II-a (tu)
  • zătâgnești
(să)
  • zătâgnești
  • zătâgneai
  • zătâgniși
  • zătâgniseși
a III-a (el, ea)
  • zătâgnește
(să)
  • zătâgnească
  • zătâgnea
  • zătâgni
  • zătâgnise
plural I (noi)
  • zătâgnim
(să)
  • zătâgnim
  • zătâgneam
  • zătâgnirăm
  • zătâgniserăm
  • zătâgnisem
a II-a (voi)
  • zătâgniți
(să)
  • zătâgniți
  • zătâgneați
  • zătâgnirăți
  • zătâgniserăți
  • zătâgniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătâgnesc
(să)
  • zătâgnească
  • zătâgneau
  • zătâgni
  • zătâgniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăticnire

etimologie:

  • vezi zăticni
    surse: DEX '98 DEX '09

zăticni zătihni zătigni zătâgni

etimologie: