2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

zăticni [At: (a. 1658) MAG. IST. I, 321/32 / V: (îrg) ~igni, (înv) ~ihni, (reg) zat~, zătăni / Pzi: ~nesc / E: vsl затицни] 1 vt (Înv; c. i. oameni sau acțiuni, gânduri, sentimente etc.) A împiedica. 2 vt (Înv; pex) A stingheri (1). 3 vt (Înv; pex) A provoca neajunsuri. 4-5 vtr (Îrg) A (se) întrerupe. 6-7 vtr (Îrg) A (se) opri. 8 vr (Îrg) A se poticni (1). 9-10 vt (Îrg; c. i. căi de acces, râuri etc.) A bara (1-2). 11 vr (Îrg) A se zăpăci (2). 12 vi (Reg) A se pipernici. 13 vt (Îvr) A necăji. 14 vt (Îvr; pex) A ofensa.

zăticni vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică oameni sau acțiuni, gînduri, sentimente etc. ale lor) A împiedica, a stînjeni, a stingheri; a tulbura; a încurca. Să nu mă zăticnești în zborul meu (ISP.). ♦ (înv., reg.; tr., refl.) A (se) întrerupe. Nu vă zăticniți din gustare! (ODOB.). 2 refl. (înv., reg.) A se opri (din mișcare), a se încurca, a se împiedica, a se poticni. 3 refl. (înv., reg.) A se zăpăci. Parcă s-a cam zăticnit băiatu (POP.). • prez. ind. -esc. și zătigni vb. IV. /<sl. veche затъкнѫти.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, a încurca. Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. – Variantă: zătigní (BUDAI-DELEANU, Ț. 176).

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stînjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).

ZĂTIGNÍ vb. IV. v. zăticni.

A SE ZĂTICNÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se întrerupe dintr-o activitate; a se opri. /<sl. zatuknoti

A ZĂTICNÍ ~ésc tranz. pop. (persoane) A împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a incomoda. /<sl. zatuknoti

ZĂTICNI vb. (Mold., ȚR, Trans. SE) A (se) împiedica, a (se) opri. A: Și s-au lovit în vo 2-3 rînduri ș-au tot can zăticnit pre nemți și nu ș-au putut alege. NECULCE. Și mai avînd turcii încă doauo engheluri de-i zăticniia a nu le da îndemînă să oștească spre nici o parte. IM 1754, 2r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Audzind Anarhasis soliia și vădzind darurile si luînd cartea, neschimbîndu-și nice fața, nice cu inima înâlțîndu-să, nice limba zăticni<n>d. NCCD, 344. B: Era numai ca să purcează, iar din pricina unor oameni răi s-au zăticnit și n-au putut să vie. R. POPESCU. Zise neguțitoriul lui Zina că l-au zăticnit din cale. E 1777, 72r; cf. IM 1730, 4r. C: cf. TI (gl.). ♦ (ȚR) A bara căi de acces. Zăpăzi și piatra zăticnesc trecătoarea celor ostași. FN. Etimologie: sl. zatŭknǫti@. Vezi și zăticneală, zăticnire, zăticnitor. Cf. b r ă n i; p r i s e c i.

zăticnì v. a (se) deranja: nu vă zăticniți din gustare OD. [Bulg. ZATEGNÕ].

zăticnésc și -gnésc v. tr. (vsl. zatŭknonti, a opri, a îngrădi, d. tŭknonti, a împinge. V. po-ticnesc). Rar. Turbur, împedesc, deranjez, incomodez: ispitele zăticnesc călugăru (VR. 1928, 9, 211). – Și zătîgnesc. La Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 258, zătihn-. V. zăhăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăticni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnesc, imperf. 3 sg. zăticnea; conj. prez. 3 să zăticnească

zăticní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăticneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂTICNÍ vb. v. deranja, incomoda, încurca, întrerupe, jena, opri, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

zăticni vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. ÎNTRERUPE. JENA. OPRI. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăticní (-nésc, -ít), vb. – A supăra, a molesta. – Var. zătigni. Sl. zatŭknati (Miklosich, Slaw. Elem., 23). – Der. zăticneală, s. f. (piedică); stihni, vb. (a incomoda), în Bucov.

Intrare: zătâgnire
zătâgnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zătâgnire
  • zătâgnirea
plural
  • zătâgniri
  • zătâgnirile
genitiv-dativ singular
  • zătâgniri
  • zătâgnirii
plural
  • zătâgniri
  • zătâgnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăticni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăticni
  • zăticnire
  • zăticnit
  • zăticnitu‑
  • zăticnind
  • zăticnindu‑
singular plural
  • zăticnește
  • zăticniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăticnesc
(să)
  • zăticnesc
  • zăticneam
  • zăticnii
  • zăticnisem
a II-a (tu)
  • zăticnești
(să)
  • zăticnești
  • zăticneai
  • zăticniși
  • zăticniseși
a III-a (el, ea)
  • zăticnește
(să)
  • zăticnească
  • zăticnea
  • zăticni
  • zăticnise
plural I (noi)
  • zăticnim
(să)
  • zăticnim
  • zăticneam
  • zăticnirăm
  • zăticniserăm
  • zăticnisem
a II-a (voi)
  • zăticniți
(să)
  • zăticniți
  • zăticneați
  • zăticnirăți
  • zăticniserăți
  • zăticniseți
a III-a (ei, ele)
  • zăticnesc
(să)
  • zăticnească
  • zăticneau
  • zăticni
  • zăticniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătihni
  • zătihnire
  • zătihnit
  • zătihnitu‑
  • zătihnind
  • zătihnindu‑
singular plural
  • zătihnește
  • zătihniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătihnesc
(să)
  • zătihnesc
  • zătihneam
  • zătihnii
  • zătihnisem
a II-a (tu)
  • zătihnești
(să)
  • zătihnești
  • zătihneai
  • zătihniși
  • zătihniseși
a III-a (el, ea)
  • zătihnește
(să)
  • zătihnească
  • zătihnea
  • zătihni
  • zătihnise
plural I (noi)
  • zătihnim
(să)
  • zătihnim
  • zătihneam
  • zătihnirăm
  • zătihniserăm
  • zătihnisem
a II-a (voi)
  • zătihniți
(să)
  • zătihniți
  • zătihneați
  • zătihnirăți
  • zătihniserăți
  • zătihniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătihnesc
(să)
  • zătihnească
  • zătihneau
  • zătihni
  • zătihniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătigni
  • zătignire
  • zătignit
  • zătignitu‑
  • zătignind
  • zătignindu‑
singular plural
  • zătignește
  • zătigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătignesc
(să)
  • zătignesc
  • zătigneam
  • zătignii
  • zătignisem
a II-a (tu)
  • zătignești
(să)
  • zătignești
  • zătigneai
  • zătigniși
  • zătigniseși
a III-a (el, ea)
  • zătignește
(să)
  • zătignească
  • zătignea
  • zătigni
  • zătignise
plural I (noi)
  • zătignim
(să)
  • zătignim
  • zătigneam
  • zătignirăm
  • zătigniserăm
  • zătignisem
a II-a (voi)
  • zătigniți
(să)
  • zătigniți
  • zătigneați
  • zătignirăți
  • zătigniserăți
  • zătigniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătignesc
(să)
  • zătignească
  • zătigneau
  • zătigni
  • zătigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătâgni
  • zătâgnire
  • zătâgnit
  • zătâgnitu‑
  • zătâgnind
  • zătâgnindu‑
singular plural
  • zătâgnește
  • zătâgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătâgnesc
(să)
  • zătâgnesc
  • zătâgneam
  • zătâgnii
  • zătâgnisem
a II-a (tu)
  • zătâgnești
(să)
  • zătâgnești
  • zătâgneai
  • zătâgniși
  • zătâgniseși
a III-a (el, ea)
  • zătâgnește
(să)
  • zătâgnească
  • zătâgnea
  • zătâgni
  • zătâgnise
plural I (noi)
  • zătâgnim
(să)
  • zătâgnim
  • zătâgneam
  • zătâgnirăm
  • zătâgniserăm
  • zătâgnisem
a II-a (voi)
  • zătâgniți
(să)
  • zătâgniți
  • zătâgneați
  • zătâgnirăți
  • zătâgniserăți
  • zătâgniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătâgnesc
(să)
  • zătâgnească
  • zătâgneau
  • zătâgni
  • zătâgniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăticni, zăticnescverb

  • 1. învechit regional tranzitiv Deranja, incomoda, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura, împiedica, încurca. DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX
    • format_quote Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. DLRLC
  • 2. învechit regional reflexiv A se opri, a se întrerupe. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.