2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zărvuire sf [At: CORESI, EV. 343 / Pl: ~ri / E: zărvui] (înv) 1 Zarvă (1). 2 Învrăjbire.

zărvui vi [At: LB / Pzi: ~esc / E: zarvă + -ui] 1 (Îrg) A zărvăi. 2 (Îvr) A se certa (2).

zărvuĭésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. zavarni, a turbura). Fac zarvă, mă agit: nu vă maĭ zărvuițĭ pin casă, copiĭ! – La Delv. -ăĭesc (intr.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂRVUÍ, zărvuiésc, vb. IV. (Var.) Zărvăi.

Intrare: zărvuire
zărvuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărvuire
  • zărvuirea
plural
  • zărvuiri
  • zărvuirile
genitiv-dativ singular
  • zărvuiri
  • zărvuirii
plural
  • zărvuiri
  • zărvuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zărvui
zărvui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zărvui
  • zărvuire
  • zărvuit
  • zărvuitu‑
  • zărvuind
  • zărvuindu‑
singular plural
  • zărvuiește
  • zărvuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zărvuiesc
(să)
  • zărvuiesc
  • zărvuiam
  • zărvuii
  • zărvuisem
a II-a (tu)
  • zărvuiești
(să)
  • zărvuiești
  • zărvuiai
  • zărvuiși
  • zărvuiseși
a III-a (el, ea)
  • zărvuiește
(să)
  • zărvuiască
  • zărvuia
  • zărvui
  • zărvuise
plural I (noi)
  • zărvuim
(să)
  • zărvuim
  • zărvuiam
  • zărvuirăm
  • zărvuiserăm
  • zărvuisem
a II-a (voi)
  • zărvuiți
(să)
  • zărvuiți
  • zărvuiați
  • zărvuirăți
  • zărvuiserăți
  • zărvuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zărvuiesc
(să)
  • zărvuiască
  • zărvuiau
  • zărvui
  • zărvuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)