2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zărea2 sf vz zăreață

zărea1 sf [At: ALEXI, W. / Pl: ? / E: zare + -ează] (Înv) Rază (1).

zăreață sfs [At: SCRIBAN, D. / V: ~a / E: zare + -eață] 1 (Olt; Mun) Înfățișare sănătoasă. 2 (Pex) Vigoare. 3 (Îrg) Prestigiu (1).

zăreț, -eață adj., s.f. (reg.) 1 adj. (despre oameni) Care are înfățișare sănătoasă. 2 s.f. înfățișare sănătoasă; vigoare. ♦ Ext. Prestigiu. • pl. -i, -e. /zare + -eț.

zăreáță și -ză f., pl. ețe, eze orĭ ețĭ, ezĭ. Olt. Munt. vest. Vioicĭune, vigoare, snagă: bolnavu s’a sculat, da nu maĭ are zăreață (rev. I. Crg. 7, 312, și 9, 186).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăreáță, zăréți, s.f. (reg.) vigoare, vioiciune.

Intrare: zărează
zărează
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăreață
zăreață1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăreață
  • zăreața
plural
  • zăreți
  • zărețile
genitiv-dativ singular
  • zăreți
  • zăreții
plural
  • zăreți
  • zăreților
vocativ singular
plural
zăreață2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăreață
  • zăreața
plural
  • zărețe
  • zărețele
genitiv-dativ singular
  • zărețe
  • zăreței
plural
  • zărețe
  • zărețelor
vocativ singular
plural
zărează1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărea
  • zăreaza
plural
  • zăreze
  • zărezele
genitiv-dativ singular
  • zăreze
  • zărezei
plural
  • zăreze
  • zărezelor
vocativ singular
plural
zărează2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărea
  • zăreaza
plural
  • zărezi
  • zărezile
genitiv-dativ singular
  • zărezi
  • zărezii
plural
  • zărezi
  • zărezilor
vocativ singular
plural