2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zărdit, ~ă a vz zărghit

ZĂRDÍT, -Ă adj. v. zărghit.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – Et. nec.

zărghit, ~ă [At: ȘĂINEANU2 / V: ~iet, ~rdit / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg; mai ales în Mol) 1-2 smf, a Smintit2 (1-2). 3-4 smf, a (Cu sens atenuat) Zăpăcit (1-2). 5 a Zănatic.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Mold.) Smintit, țicnit; (cu sens atenuat) zăpăcit. (Substantivat) Ian ascultați, fă, zărghitelor – face moș Gheorghe deschizînd ușa tinziiv-ați îngrijit voi pentru gură? că nu-s colea Bucureștii. SP. POPESCU, M. G. 24. Zărghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas și habar n-avea de frig. CREANGĂ, A. 92. – Variante: zărdít, -ă (CAMILAR, N. I 404), zîrghít, -ă (BARANGA-MORARU, F. 31) adj.

ZÎRGHÍT, -Ă adj. v. zărghit.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

zârghit a. Mold. țicnit (CR.). [Origină necunoscută].

zărghít, -ă adj. (d. zărvit). Mold. Fam. Țicnit, nebun.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂRGHÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.

ZĂRGHÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

zărghit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

zărghit adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂRGHÍT, ZĂRGHÍTĂ, zărghiți, zărghíte, adj. (Mold.) ~ (prob. pron. locală a lui zărvit, v. zărvi)

Intrare: zărdit
zărdit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zărghit
zărghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărghit
  • zărghitul
  • zărghitu‑
  • zărghi
  • zărghita
plural
  • zărghiți
  • zărghiții
  • zărghite
  • zărghitele
genitiv-dativ singular
  • zărghit
  • zărghitului
  • zărghite
  • zărghitei
plural
  • zărghiți
  • zărghiților
  • zărghite
  • zărghitelor
vocativ singular
plural
zârghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zârghit
  • zârghitul
  • zârghitu‑
  • zârghi
  • zârghita
plural
  • zârghiți
  • zârghiții
  • zârghite
  • zârghitele
genitiv-dativ singular
  • zârghit
  • zârghitului
  • zârghite
  • zârghitei
plural
  • zârghiți
  • zârghiților
  • zârghite
  • zârghitelor
vocativ singular
plural
zărdit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărdit
  • zărditul
  • zărditu‑
  • zărdi
  • zărdita
plural
  • zărdiți
  • zărdiții
  • zărdite
  • zărditele
genitiv-dativ singular
  • zărdit
  • zărditului
  • zărdite
  • zărditei
plural
  • zărdiți
  • zărdiților
  • zărdite
  • zărditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zărghit zârghit zărdit

etimologie: