2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂPUȘÍT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. (Pop.) 1. Înăbușit, sufocat de căldură. 2. Înăbușitor (din cauza căldurii), sufocant, zăpușitor. – V. zăpuși.

ZĂPUȘÍT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. (Pop.) 1. Înăbușit, sufocat de căldură. 2. Înăbușitor (din cauza căldurii), sufocant, zăpușitor. – V. zăpuși.

zăpușit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) zăbu~ / Pl: ~iți, ~e / E: zăpuși] 1 (Îrg; d. ființe, mai ales d. oameni) Înfierbântat. 2 (Îrg; d. ființe, mai ales d. oameni) (Pex) Sufocat (1). 3 (D. aerul din atmosferă, dintr-o încăpere etc.) Sufocant (1).

zăpușit, -ă adj. (pop.) 1 (despre ființe, mai ales despre oameni) Care este înăbușit, sufocat de căldură. 2 (despre aerul dintr-o încăpere, din atmosferă etc.) Care este înăbușitor (din cauza căldurii), sufocant. Năduhul greu și zăpușit al dormitoarelor (DELAVR.). • pl. -ți, -te. /v. zăpuși.

ZĂPUȘÍT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. 1. Înăbușit, sufocat de căldură. [Stejarul și plopul] se unise ca să fie, în pustiu, lăcaș milostiv al paserilor cerului, umbrar răcoritor al turmelor zăpușite, adăpost binecuvîntat al călătorului obosit. ODOBESCU, S. I 166. 2. Înăbușitor (de zăpușeală), sufocant, zăpușitor. Năduhul greu și zăpușit al dormitoarelor. DELAVRANCEA, la TDRG.

ZĂPUȘÍT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. 1. Înnăbușit, sufocat de căldură. 2. Înnăbușitor (din cauza căldurii), sufocant, zăpușitor. Năduhul greu și zăpușit al dormitoarelor (DELAVRANCEA). – V. zăpuși.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂPUȘÍT adj. v. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, înăbușitor, sufocant, sugrumător, torid, tropical, zăpușitor.

zăpușit adj. v. ARZĂTOR. CANICULAR. DOGORITOR. FIERBINTE. ÎNĂBUȘITOR. SUFOCANT. SUGRUMĂTOR. TORID. TROPICAL. ZĂPUȘITOR.

Intrare: zăpușită
zăpușită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăpușit
zăpușit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpușit
  • zăpușitul
  • zăpușitu‑
  • zăpuși
  • zăpușita
plural
  • zăpușiți
  • zăpușiții
  • zăpușite
  • zăpușitele
genitiv-dativ singular
  • zăpușit
  • zăpușitului
  • zăpușite
  • zăpușitei
plural
  • zăpușiți
  • zăpușiților
  • zăpușite
  • zăpușitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăpușit

etimologie:

  • vezi zăpuși
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM