2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

zăpăit sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: zăpăit] 1-3 Zăpăială (1-3).

zăpăit s.n. (reg.) Faptul de a zăpăi; (reg.) zăpăitură. Un zăpăit furios de cîine (SADOV.). • pl. -uri. /v. zăpăi.

ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Mold.) Lătrat, hămăit.

ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; lătrat, hămăit.

ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

zăpăi vi [At: SĂM. III, 6 / Pzi: zăpăi, ~esc / E: zap + -ăi] (Reg) 1 (D. câini) A lătra. 2 A tropăi. 3 A foșni răscolind frunzele.

zăpăi vb. IV. intr. (reg.; despre cîini) A lătra, a hămăi. Un glas mai gros de cîine a zăpăit donțos (POPA). • prez.ind. pers. 3 zăpăie. /zapa1 + -ăi.

ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

ZĂPĂÍ, zăpăiesc și zăpăi, vb. IV. Intranz. (Mold., despre cîini) A lătra, a hămăi. Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402. Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50.

ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre câini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.

zăpăì v. Mold. a lătra. [Onomatopee: zapa! zapa!].

zắpăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. zap. Cp. și cu ung. zöpögni, a plînge suspinînd). Nord. Latru furios: cîniĭ săriră zăpăind, Sadov. VR. 1911, 7, 7).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi

zăpăít s. n., pl. zăpăíturi

zăpăít s. n., pl. zăpăíturi

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂPĂÍT s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură.

zăpăit s. v. HĂMĂIALĂ. HĂMĂIRE. HĂMĂIT. HĂMĂITURĂ. LĂTRARE. LĂTRAT. LĂTRĂTURĂ.

arată toate definițiile

Intrare: zăpăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpăit
  • zăpăitul
  • zăpăitu‑
plural
  • zăpăituri
  • zăpăiturile
genitiv-dativ singular
  • zăpăit
  • zăpăitului
plural
  • zăpăituri
  • zăpăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăpăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăpăi
  • zăpăire
  • zăpăit
  • zăpăitu‑
  • zăpăind
  • zăpăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • zăpăie
(să)
  • zăpăie
  • zăpăia
  • zăpăi
  • zăpăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • zăpăie
(să)
  • zăpăie
  • zăpăiau
  • zăpăi
  • zăpăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăpăit

etimologie:

  • vezi zăpăi
    surse: DEX '98 DEX '09

zăpăi

  • 1. regional Despre câini:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hămăi lătra attach_file 2 exemple
    exemple
    • Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402.
      surse: DLRLC
    • Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zapa + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DLRM