2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

zăpăcitor, ~oare a [At: GHEREA, ST. CR. II, 341 / Pl: ~i, ~oare / E: zăpăci + -tor] (Rar) Care face să piardă (sau să-și piardă) (temporar) judecata limpede, normală, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: amețitor (1), năucitor, uluitor.

zăpăcitor, -oare adj. (fam.) Care zăpăcește; amețitor, uluitor. Frumusețea zăpăcitoare a fetei. • pl. -ori, -oare. /zăpăci + -tor.

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. (Rar) Care zăpăcește; amețitor, uluitor. Tînărul nostru, într-o vreme relativ scurtă, a putut să-și scape memoria de acest material zăpăcitor, uitîndu-l. GHEREA, ST. CR. II 341.

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Din zăpăci + suf. -(i)tor.

ZĂPĂCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zăpăcește; uluitor; stupefiant. /a zăpăci + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂPĂCITÓR adj. v. amețitor, năucitor, uimitor, uluitor.

zăpăcitor adj. v. AMEȚITOR. NĂUCITOR. UIMITOR. ULUITOR.

Intrare: zăpăcitoare
zăpăcitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăpăcitor
zăpăcitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpăcitor
  • zăpăcitorul
  • zăpăcitoru‑
  • zăpăcitoare
  • zăpăcitoarea
plural
  • zăpăcitori
  • zăpăcitorii
  • zăpăcitoare
  • zăpăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • zăpăcitor
  • zăpăcitorului
  • zăpăcitoare
  • zăpăcitoarei
plural
  • zăpăcitori
  • zăpăcitorilor
  • zăpăcitoare
  • zăpăcitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăpăcitor

etimologie:

  • Zăpăci + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX