2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zămenti v vz zăminti

zăminti [At: CORESI, ap. DHLR II, 537 / V: ~menti, zim~ / Pzi: ~tesc / E: vsl *заминти cf vsl заминти] 1-2 vtr (Îvr; îf ziminti) A (se) neliniști. 3-4 vtr (Pex) A (se) agita (1-2). 5 vt (Înv) A învălmăși.

zăminti vb. IV. tr. (înv.) A învălmăși. • prez.ind. -esc. /<sl. veche замѧтѫ, замѧстн.

zămintésc v. tr. (pol. zamacić și -cać, a turbura, compus ca și vsl. ῾sŭ-montiti, rom. a sminti). Cant. Amestec, învălmășesc. – Și zămentesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂMINTÍ vb. v. amesteca, încâlci, încurca.

zăminti vb. v. AMESTECA. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂMINTÍ, zămintésc, vb. IV. Tranz. (Înv., Mold.) A amesteca, a încurca. (din sl. zamęntiti, cf. sŭmęntiti > sminti; cf. pol. zamęcić, slovac. zametiti)

zămintí (-tésc, -ít), vb. – A amesteca, a încurca. Sl. *zamętiti, cf. sŭmętitisminti, și pol. zamęcić, slov. zametiti.Der. zăminteală (var. zămintitură), s. f. (amestec, talmeș-balmeș), înv.

Intrare: zămenti
zămenti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăminti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăminti
  • zămintire
  • zămintit
  • zămintitu‑
  • zămintind
  • zămintindu‑
singular plural
  • zămintește
  • zămintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămintesc
(să)
  • zămintesc
  • zăminteam
  • zămintii
  • zămintisem
a II-a (tu)
  • zămintești
(să)
  • zămintești
  • zăminteai
  • zămintiși
  • zămintiseși
a III-a (el, ea)
  • zămintește
(să)
  • zămintească
  • zămintea
  • zăminti
  • zămintise
plural I (noi)
  • zămintim
(să)
  • zămintim
  • zăminteam
  • zămintirăm
  • zămintiserăm
  • zămintisem
a II-a (voi)
  • zămintiți
(să)
  • zămintiți
  • zăminteați
  • zămintirăți
  • zămintiserăți
  • zămintiseți
a III-a (ei, ele)
  • zămintesc
(să)
  • zămintească
  • zăminteau
  • zăminti
  • zămintiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zămenti
  • zămentire
  • zămentit
  • zămentitu‑
  • zămentind
  • zămentindu‑
singular plural
  • zămentește
  • zămentiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămentesc
(să)
  • zămentesc
  • zămenteam
  • zămentii
  • zămentisem
a II-a (tu)
  • zămentești
(să)
  • zămentești
  • zămenteai
  • zămentiși
  • zămentiseși
a III-a (el, ea)
  • zămentește
(să)
  • zămentească
  • zămentea
  • zămenti
  • zămentise
plural I (noi)
  • zămentim
(să)
  • zămentim
  • zămenteam
  • zămentirăm
  • zămentiserăm
  • zămentisem
a II-a (voi)
  • zămentiți
(să)
  • zămentiți
  • zămenteați
  • zămentirăți
  • zămentiserăți
  • zămentiseți
a III-a (ei, ele)
  • zămentesc
(să)
  • zămentească
  • zămenteau
  • zămenti
  • zămentiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăminti zămenti

etimologie: