2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc’a.

zămorî1 [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 70v/27 / V: (îrg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv замори „a omorî”] 1 vt (Îrg) A istovi. 2 vt (Pex) A mortifica. 3 vr (Reg) A-și astâmpăra foamea sau setea. 4 vr (Reg) A mânca sau a bea numai atât cât să supraviețuiască. 5 vr (Reg) A se scârbi de mâncare.

ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytycá.

ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. (Mold.) 1. Refl. A-și potoli în oarecare măsură foamea sau setea, a mînca sau a bea numai atîta cît să-și țină zilele. Moartea atunci, înghițind noduri, pornește prin dumbrăvi, lunci și huceaguri... începe cînd a roade copaci tineri, cînd a forfăca smicele și nuiele... Se zămora și ea, sărmana, cum putea. CREANGĂ P. 316. 2. Tranz. (Învechit) A istovi, a slei (pe cineva) de puteri. Cu posturi lungi... își zămora trupul și-și curățea sufletul. ARHIVA R. I 69.

ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atâta cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Slav (v. sl. zamoriti, ucr. zarymoty sja „a muri de foame, a leșina”).

zămorì v. Mold. a trăi de azi pe mâine, a se hrăni prost: se zămoria și ea sermana cum putea CR. [Vechiu-Mold. zămorì, a mortifica («cu posturi lungi și sece își zămoria corpul». Arhiva românească) = slav. ZAMORITI, a ucide].

zămorắsc, a -î́ v. tr. (vsl. za-moriti, rus. -itĭ, a face să slăbească de foame. V. omor). Mold. Vechĭ. Slăbesc, ĭaŭ puterea. Azĭ. Țin cu prea puțină mîncare (cît trebuĭe ca să nu moară): a zămorî vitele, a-țĭ zămorî trupu cu posturĭ. – Și zămărăsc. V. olejesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zămorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămorî́, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămorấndu-se

zămorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămorăsc, imperf. 3 sg. zămorá; conj. prez. 3 sg. și pl. zămoráscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂMORÎ vb. v. epuiza, extenua, frânge, istovi, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, vlăgui, zdrobi.

zămorî vb. v. EPUIZA. EXTENUA. FRÎNGE. ISTOVI. SECA. SECĂTUI. SFÎRȘI. SLEI. STOARCE. VLĂGUI. ZDROBI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂMĂRÎ́, zămărắsc, vb. IV. (Var., Mold.) A zămorî. (din sl. zamoriti, ucr. zamoryty)

zămorî (-rắsc, -ít), vb.1. A extenua, a slei de foame. – 2. (Refl.) A-și astîmpăra foamea. – Var. zămărî. Sl. zamoriti (Cihac, II, 227), rut. zamoryty. În Mold.

Intrare: zămărât
zămărât participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămărât
  • zămărâtul
  • zămărâtu‑
  • zămărâ
  • zămărâta
plural
  • zămărâți
  • zămărâții
  • zămărâte
  • zămărâtele
genitiv-dativ singular
  • zămărât
  • zămărâtului
  • zămărâte
  • zămărâtei
plural
  • zămărâți
  • zămărâților
  • zămărâte
  • zămărâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: zămorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zămorî
  • zămorâre
  • zămorât
  • zămorâtu‑
  • zămorând
  • zămorându‑
singular plural
  • zămorăște
  • zămoraște
  • zămorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămorăsc
(să)
  • zămorăsc
  • zămoram
  • zămorâi
  • zămorâsem
a II-a (tu)
  • zămorăști
(să)
  • zămorăști
  • zămorai
  • zămorâși
  • zămorâseși
a III-a (el, ea)
  • zămorăște
  • zămoraște
(să)
  • zămorască
  • zămora
  • zămorî
  • zămorâse
plural I (noi)
  • zămorâm
(să)
  • zămorâm
  • zămoram
  • zămorârăm
  • zămorâserăm
  • zămorâsem
a II-a (voi)
  • zămorâți
(să)
  • zămorâți
  • zămorați
  • zămorârăți
  • zămorâserăți
  • zămorâseți
a III-a (ei, ele)
  • zămorăsc
(să)
  • zămorască
  • zămorau
  • zămorâ
  • zămorâseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zămărî
  • zămărâre
  • zămărât
  • zămărâtu‑
  • zămărând
  • zămărându‑
singular plural
  • zămărăște
  • zămăraște
  • zămărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămărăsc
(să)
  • zămărăsc
  • zămăram
  • zămărâi
  • zămărâsem
a II-a (tu)
  • zămărăști
(să)
  • zămărăști
  • zămărai
  • zămărâși
  • zămărâseși
a III-a (el, ea)
  • zămărăște
  • zămăraște
(să)
  • zămărască
  • zămăra
  • zămărî
  • zămărâse
plural I (noi)
  • zămărâm
(să)
  • zămărâm
  • zămăram
  • zămărârăm
  • zămărâserăm
  • zămărâsem
a II-a (voi)
  • zămărâți
(să)
  • zămărâți
  • zămărați
  • zămărârăți
  • zămărâserăți
  • zămărâseți
a III-a (ei, ele)
  • zămărăsc
(să)
  • zămărască
  • zămărau
  • zămărâ
  • zămărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zămorî zămărî

  • 1. reflexiv regional A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Moartea atunci, înghițind noduri, pornește prin dumbrăvi, lunci și huceaguri... începe cînd a roade copaci tineri, cînd a forfăca smicele și nuiele... Se zămora și ea, sărmana, cum putea. CREANGĂ P. 316.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A slei de puteri, a istovi pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: istovi slei un exemplu
    exemple
    • Cu posturi lungi... își zămora trupul și-și curățea sufletul. ARHIVA R. I 69.
      surse: DLRLC

etimologie: