2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. – Din zălud.

zăluzi [At: DDRF / V: (rar) ~lău~ / Pzi: ~zesc / E: zălud] 1-2 vtr (Îrg) A (se) sminti (1). 3 vt (Rar; îf zălăuzî) A năuci (1).

zăluzi vb. IV. intr., refl. (înv., reg.) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile, a înnebuni. • prez.ind. -esc. /zălud + -i.

ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Regional) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile, a înnebuni. Atîta s-o speriat el de rău, că a fost mai să-și sară din minte, a fost mai să zăluzească. La TDRG. Se zăluzise de minte. ȘEZ. XVIII 198.

zăluzésc v. tr. (d. zălud. V. aluzesc). Fac zălud. V. refl. Devin zălud: se zăluzise de minte (Șez. 30, 198). V. intr. Zăluzise de spaĭmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăluzí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá conj. prez. 3 să zăluzeáscă

zăluzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăluzésc, imperf. 3 sg. zăluzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăluzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂLUZÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

zăluzi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

Intrare: zăluzire
zăluzire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăluzire
  • zăluzirea
plural
  • zăluziri
  • zăluzirile
genitiv-dativ singular
  • zăluziri
  • zăluzirii
plural
  • zăluziri
  • zăluzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăluzi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăluzi
  • zăluzire
  • zăluzit
  • zăluzitu‑
  • zăluzind
  • zăluzindu‑
singular plural
  • zăluzește
  • zăluziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăluzesc
(să)
  • zăluzesc
  • zăluzeam
  • zăluzii
  • zăluzisem
a II-a (tu)
  • zăluzești
(să)
  • zăluzești
  • zăluzeai
  • zăluziși
  • zăluziseși
a III-a (el, ea)
  • zăluzește
(să)
  • zăluzească
  • zăluzea
  • zăluzi
  • zăluzise
plural I (noi)
  • zăluzim
(să)
  • zăluzim
  • zăluzeam
  • zăluzirăm
  • zăluziserăm
  • zăluzisem
a II-a (voi)
  • zăluziți
(să)
  • zăluziți
  • zăluzeați
  • zăluzirăți
  • zăluziserăți
  • zăluziseți
a III-a (ei, ele)
  • zăluzesc
(să)
  • zăluzească
  • zăluzeau
  • zăluzi
  • zăluziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăluzi

  • 1. regional A deveni zălud, a se sminti, a se țicni; a-și pierde mințile.
    exemple
    • Atîta s-o speriat el de rău, că a fost mai să-și sară din minte, a fost mai să zăluzească. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Se zăluzise de minte. ȘEZ. XVIII 198.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zălud
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM