2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

zalúd, ~ă smf, a vz zălud

zălud, ~ă [At: MARDARIE, L. 95 / V: (Înv) ~lod, zol~, sal~ / Pl: ~uzi, ~e / E: slv *залуд cf bg залуд, залуда „prost”] 1-2 smf, a (Îvp; adesea cu sens atenuat) Naiv. 3-4 smf, a (Îvp) Prost. 5 a (Îvp) Zănatic. 6-7 smf, a (Pop) Neserios. 8-9 smf, a (Pop) Ușuratic. 10-11 smf, a Nebun. 12 a Tulburat.

zălud, -ă adj. (înv., pop.) 1 Care este smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ◊ (subst.) A afirmat că nu vrea să vorbească cu zăluzii. ♦ Care este scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. ◊ (subst.) Nu se putea baza pe el; se purta ca un zălud. 2 (cu sens atenuat) Care este naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. Crîșmari zăluzi (SADOV.). 3 Care este prost. • pl. -uzi, -ude. /<sl. veche залоудъ; cf. bg. залуден, залудо „prost”.

ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun. Să intrăm în casă. Dar înainte de toate vă rog să iertați, cele ce-aveți să vedeți și să cunoașteți... Ca într-o casă de oarbă, cu feciorul zălud. C. PETRESCU, R. DR. 324. Fig. Blestemată noapte... Ce tot trîmbițează în van cocoșul ăla răgușit și zălud? C. PETRESCU, A. R. 190. A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă și zăludă. TOPÎRCEANU, P. 157. ◊ (Substantivat) Greșeala cea mare e, cînd ai văzut flacăra, să te răpezi ca un zălud la ea. C. PETRESCU, R. DR. 140. Cum vine moșneagu de la lucru, baba ca o zăludă îi iese înainte și-i arată băietul. ȘEZ. II 200. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. Fuge, vine, se-nvîrtește ca o deznădăjduită, Zăludă ca vai de dînsa. Vrea să strige, dar și glasul i se taie deodată. CONACHI, P. 87. 2. Naiv, nepriceput, prost, tembel. Ii tînără încă și zăludă. Minte la dinsa cît păr pe broască. SADOVEANU, O. VIII 173. Colăceii îs cam mititei... Dar ei nu s-au priceput, Ca niște tineri zăluzi. ȘEZ. I 38. Unde mîndră să mă duc, ca de-acelea să-ți aduc? – Valeu, badeo, zălud ești Cum de nu te mai gîndești? Că de-acestea nu găsești: Mură neagră ți-s ochii, Sloi de gheață ți-s dinții. ib. XX 158.

ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; neserios, ușuratic. 3. Prost, tembel. – Bg. zaluden.

ZĂLÚD ~dă (~zi, ~de) 1) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; zănatic; zăpăcit; smintit; țicnit; scrântit; bezmetic. 2) Care este nestatornic; fluturatic. 3) Care vădește lipsa de inteligență; prost; nerod; năuc; stupid; netot; tont; nătărău; nătâng. /<bulg. zaluden

zălud a. și m. Mold. nerod, năuc. [Cf. ceh ZALUDNY, înșelător].

zălúd și (vechĭ) za-, -ă adj. (vsl. *zaludŭ, d. ludŭ, prost; bg. zaluden, leneș, zaludno, în zadar; sîrb. zalud, în zadar, zaludan, leneș, zaludnik, om leneș. V. lud). Est. Cam nebun, zăpăcit, năuc. – În Suc. și zălúg (Șez. 33, 25).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde

zălúd adj. m., pl. zălúzi; f. sg. zălúdă, pl. zălúde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂLÚD adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, buimac, buimăcit, derutat, descreierat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

zălud adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCREIERAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. NĂUC. NĂUCIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zălúd (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zălúd, -ă, zăluzi, -de, (zolud), adj. – (reg.) Nebun, smintit; zăpăcit. – Din bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev, cf. DER; DLRM, DEX) < sl. *zaludǔ < sl. ludǔ „prost” (Scriban).

zolúd, adj. – v. zălud („nebun”).

Intrare: zăludă
zăludă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zălud
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zălud
  • zăludul
  • zăludu‑
  • zălu
  • zăluda
plural
  • zăluzi
  • zăluzii
  • zălude
  • zăludele
genitiv-dativ singular
  • zălud
  • zăludului
  • zălude
  • zăludei
plural
  • zăluzi
  • zăluzilor
  • zălude
  • zăludelor
vocativ singular
  • zăludule
  • zălude
  • zălu
  • zăludo
plural
  • zăluzilor
  • zăludelor
zalud adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zalud
  • zaludul
  • zaludu‑
  • zalu
  • zaluda
plural
  • zaluzi
  • zaluzii
  • zalude
  • zaludele
genitiv-dativ singular
  • zalud
  • zaludului
  • zalude
  • zaludei
plural
  • zaluzi
  • zaluzilor
  • zalude
  • zaludelor
vocativ singular
plural
zolud adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zolud
  • zoludul
  • zoludu‑
  • zolu
  • zoluda
plural
  • zoluzi
  • zoluzii
  • zolude
  • zoludele
genitiv-dativ singular
  • zolud
  • zoludului
  • zolude
  • zoludei
plural
  • zoluzi
  • zoluzilor
  • zolude
  • zoludelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zălud zalud zolud

  • 1. Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți.
    exemple
    • Să intrăm în casă. Dar înainte de toate vă rog să iertați, cele ce-aveți să vedeți și să cunoașteți... Ca într-o casă de oarbă, cu feciorul zălud. C. PETRESCU, R. DR. 324.
      surse: DLRLC
    • figurat Blestemată noapte... Ce tot trîmbițează în van cocoșul ăla răgușit și zălud? C. PETRESCU, A. R. 190.
      surse: DLRLC
    • figurat A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă și zăludă. TOPÎRCEANU, P. 157.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Greșeala cea mare e, cînd ai văzut flacăra, să te răpezi ca un zălud la ea. C. PETRESCU, R. DR. 140.
      surse: DLRLC
    • Cum vine moșneagu de la lucru, baba ca o zăludă îi iese înainte și-i arată băietul. ȘEZ. II 200.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Scos din minți.
      exemple
      • Fuge, vine, se-nvîrtește ca o deznădăjduită, Zăludă ca vai de dînsa. Vrea să strige, dar și glasul i se taie deodată. CONACHI, P. 87.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Îi tînără încă și zăludă. Minte la dînsa cît păr pe broască. SADOVEANU, O. VIII 173.
      surse: DLRLC
    • Colăceii îs cam mititei.. Dar ei nu s-au priceput, Ca niște tineri zăluzi. ȘEZ. I 38.
      surse: DLRLC
    • Unde mîndră să mă duc, ca de-acelea să-ți aduc? – Valeu, badeo, zălud ești Cum de nu te mai gîndești? Că de-acestea nu găsești: Mură neagră ți-s ochii, Sloi de gheață ți-s dinții. ȘEZ. XX 158.
      surse: DLRLC

etimologie: