zăhádă, zăhade, (zăhată), s.f. – (reg.) Îngrămădire de plute în sectoarele neamenajate ale râurilor: „În mod inerent, zăhada produce și pagube materiale plutașilor, fiindcă ei erau obligați să plătească și costul buștenilor ce nu au putut fi predați la locul de sosire a plutelor” (Acta Musei, 2002: 318). – Din ucr. zahata (MDA).