2 intrări

  • zaherea zahere zahara zaharea zahare zahrea zahirea zaara zăhărea zaerea
  • zăhări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăhărea sf vz zaherea

ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

zaherea sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaara, zae~, ~hara, ~hare, ~harea, ~here, ~hirea, ~hrea, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărăli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului.

zăhări [At: POLIZU / V: zah~ / Pzi: ~resc / E: zahăr] 1 vt (îrg) A zaharisi (2). 2 vr (Rar; d. dulcețuri, miere etc.) A se zaharisi (4).

zaherea s.f. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare constînd în provizii alimentare (făină, unt, miere etc.) furnizate anual oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. O sută de care trebuie să facă cîte două drumuri... ducînd zahereaua (CA. PETR.). 2 (înv.) Provizii de alimente necesare unei armate. 3 (reg.) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr etc., amestecate cu apă și sare; ext. nutreț, furaj. • pl. -ele. și (înv.) zaharea s.f. /<tc. zahire.

zăhări vb. IV. tr. (pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. • prez.ind. -esc. /zahăr + -i.

arată toate definițiile

Intrare: zaherea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaherea
  • zahereaua
plural
  • zaherele
  • zaherelele
genitiv-dativ singular
  • zaherele
  • zaherelei
plural
  • zaherele
  • zaherelelor
vocativ singular
plural
zahere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahara
  • zaharaua
plural
  • zaharale
  • zaharalele
genitiv-dativ singular
  • zaharale
  • zaharalei
plural
  • zaharale
  • zaharalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaharea
  • zahareaua
plural
  • zaharele
  • zaharelele
genitiv-dativ singular
  • zaharele
  • zaharelei
plural
  • zaharele
  • zaharelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F166)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahare
  • zahareaua
plural
  • zaharele
  • zaharelele
genitiv-dativ singular
  • zaharele
  • zaharelei
plural
  • zaharele
  • zaharelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahrea
  • zahreaua
plural
  • zahrele
  • zahrelele
genitiv-dativ singular
  • zahrele
  • zahrelei
plural
  • zahrele
  • zahrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahirea
  • zahireaua
plural
  • zahirele
  • zahirelele
genitiv-dativ singular
  • zahirele
  • zahirelei
plural
  • zahirele
  • zahirelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaara
  • zaaraua
plural
  • zaarale
  • zaaralele
genitiv-dativ singular
  • zaarale
  • zaaralei
plural
  • zaarale
  • zaaralelor
vocativ singular
plural
zăhărea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăhărea
  • zăhăreaua
plural
  • zăhărele
  • zăhărelele
genitiv-dativ singular
  • zăhărele
  • zăhărelei
plural
  • zăhărele
  • zăhărelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaerea
  • zaereaua
plural
  • zaerele
  • zaerelele
genitiv-dativ singular
  • zaerele
  • zaerelei
plural
  • zaerele
  • zaerelelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăhări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăhări
  • zăhărire
  • zăhărit
  • zăhăritu‑
  • zăhărind
  • zăhărindu‑
singular plural
  • zăhărește
  • zăhăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăhăresc
(să)
  • zăhăresc
  • zăhăream
  • zăhării
  • zăhărisem
a II-a (tu)
  • zăhărești
(să)
  • zăhărești
  • zăhăreai
  • zăhăriși
  • zăhăriseși
a III-a (el, ea)
  • zăhărește
(să)
  • zăhărească
  • zăhărea
  • zăhări
  • zăhărise
plural I (noi)
  • zăhărim
(să)
  • zăhărim
  • zăhăream
  • zăhărirăm
  • zăhăriserăm
  • zăhărisem
a II-a (voi)
  • zăhăriți
(să)
  • zăhăriți
  • zăhăreați
  • zăhărirăți
  • zăhăriserăți
  • zăhăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zăhăresc
(să)
  • zăhărească
  • zăhăreau
  • zăhări
  • zăhăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaherea zahere zahara zaharea zahare zahrea zahirea zaara zăhărea zaerea

  • 1. învechit Denumire dată proviziilor (făină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane.
    exemple
    • Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66.
      surse: DLRLC
    • Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34.
      surse: DLRLC
    • S-a făcut obiceiu... a se da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326.
      surse: DLRLC

etimologie:

zăhări

  • 1. popular A presăra, a îndulci cu zahăr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • A făcut un colăcel, Rumenel și-mpleticel... Cu miere mi-l ungea, Cu zahar îl zăhărea. TEODORESCU, P. P. 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zahăr
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM