2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăgălui [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: nct] 1 vt (Ban) A enerva (6). 2 vt (Reg; c. i. alimente) A sparge (11). 3 vr (Reg) A se murdări.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂGĂLUÍ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

zăgălui vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂGĂLUÍ, zăgăluiésc, vb. IV. Tranz. (Banat) A enerva, a scoate din răbdări. (din sb. zagaliti)

Intrare: zăgăluire
zăgăluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgăluire
  • zăgăluirea
plural
  • zăgăluiri
  • zăgăluirile
genitiv-dativ singular
  • zăgăluiri
  • zăgăluirii
plural
  • zăgăluiri
  • zăgăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăgălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăgălui
  • zăgăluire
  • zăgăluit
  • zăgăluitu‑
  • zăgăluind
  • zăgăluindu‑
singular plural
  • zăgăluiește
  • zăgăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăgăluiesc
(să)
  • zăgăluiesc
  • zăgăluiam
  • zăgăluii
  • zăgăluisem
a II-a (tu)
  • zăgăluiești
(să)
  • zăgăluiești
  • zăgăluiai
  • zăgăluiși
  • zăgăluiseși
a III-a (el, ea)
  • zăgăluiește
(să)
  • zăgăluiască
  • zăgăluia
  • zăgălui
  • zăgăluise
plural I (noi)
  • zăgăluim
(să)
  • zăgăluim
  • zăgăluiam
  • zăgăluirăm
  • zăgăluiserăm
  • zăgăluisem
a II-a (voi)
  • zăgăluiți
(să)
  • zăgăluiți
  • zăgăluiați
  • zăgăluirăți
  • zăgăluiserăți
  • zăgăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • zăgăluiesc
(să)
  • zăgăluiască
  • zăgăluiau
  • zăgălui
  • zăgăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)