O definiție pentru zăduși


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂDUȘÍ, zădușésc, vb. IV. Tranz. A sufoca. (din sl. zadušiti)

Intrare: zăduși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăduși
  • zădușire
  • zădușit
  • zădușitu‑
  • zădușind
  • zădușindu‑
singular plural
  • zădușește
  • zădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădușesc
(să)
  • zădușesc
  • zădușeam
  • zădușii
  • zădușisem
a II-a (tu)
  • zădușești
(să)
  • zădușești
  • zădușeai
  • zădușiși
  • zădușiseși
a III-a (el, ea)
  • zădușește
(să)
  • zădușească
  • zădușea
  • zăduși
  • zădușise
plural I (noi)
  • zădușim
(să)
  • zădușim
  • zădușeam
  • zădușirăm
  • zădușiserăm
  • zădușisem
a II-a (voi)
  • zădușiți
(să)
  • zădușiți
  • zădușeați
  • zădușirăți
  • zădușiserăți
  • zădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • zădușesc
(să)
  • zădușească
  • zădușeau
  • zăduși
  • zădușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)