2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. (Înv.) întârziat; amânat. – V. zăbovi.

zăbovit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~băvit / Pl: ~iți, ~e / E: zăbovi] 1 (Îrg) Întârziat. 2 (Îrg) Amânat2 (1). 3 (Reg; îs) Roi ~ Roi rămas în stup după prima roire.

zăbovit, -ă adj. (înv.) Care este întîrziat; amînat. Ediția mult zăbovită de la Buda (DOC.). • pl. -ți, -te. /v. zăbovi.

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. (Înv.) Întârziat; amânat. – V. zăbovi.

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. Întîrziat; amînat. La 1811.. ieșea și ediția, mult timp zăbovită, din Buda, pe care o comandase vlădica. IORGA, L. II 328. [Mîndro] nu mă ținea zăbovit, Ca pe-un cal legat la birt. HODOȘ, P. P. 98.

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. Întârziat; amânat. – V. zăbovi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBOVÍT adj. v. întârziat.

zăbovit adj. v. ÎNTÎRZIAT.

Intrare: zăbovită
zăbovită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăbovit
zăbovit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbovit
  • zăbovitul
  • zăbovitu‑
  • zăbovi
  • zăbovita
plural
  • zăboviți
  • zăboviții
  • zăbovite
  • zăbovitele
genitiv-dativ singular
  • zăbovit
  • zăbovitului
  • zăbovite
  • zăbovitei
plural
  • zăboviți
  • zăboviților
  • zăbovite
  • zăbovitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbovit

  • exemple
    • La 1811... ieșea și ediția, mult timp zăbovită, din Buda, pe care o comandase vlădica. IORGA, L. II 328.
      surse: DLRLC
    • [Mândro] nu mă ținea zăbovit, Ca pe-un cal legat la birt. HODOȘ, P. P. 98.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zăbovi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM