2 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

zăbovire sf [At: (a. 1694) FN 32 / V: (înv) ~băv~ / Pl: ~ri / E: zăbovi] 1-3 Zăbavă (1-3). 4 Rămânere într-un anumit loc mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: întârziere, (înv) pesteală, pestire, (fam) încurcare. 5 Petrecere (plăcută) a timpului.

zăbovire s.f. (pop.) Faptul de a zăbovi. • pl. -i. /v. zăbovi.

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi.V. zăbovi.

ZĂBOVÍRE s. f. Faptul de a zăbovi; întîrziere, zăbavă.

ZĂBOVÍRE s. f. Faptul de a zăbovi; întârziere, zăbavă.

ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

săbăvi[1] v vz zăbovi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

zăbovi [At: PO 61 / V: (reg) ~bădi, ~băvi, zâb~, zeb~ / S și: să~ / Pzi: ~vesc / E: slv забови] 1 vi A lucra (prea) încet (și neîndemânatic) Si: a se mocăi (1), a se mocoși (1), a se moșmondi (1), a se moșmoni (1), a pregeta (1), (reg) a se moșinci, a se moșogăi, a se moșoi3, a se moșorogi, a se moșteni2, a se mușina. 2 vi A trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: a amâna, a tărăgăna (1), a temporiza, a tergiversa, a trena (1), (Trs; înv) a tămânda. 3 vi A nu se grăbi (1). 4 vi (Reg) A sta pe loc, așteptând și dând răgaz cuiva să facă ceva. 5 vi (Îvr; spc) A întârzia. 6 vta (C. i. oameni) A împiedica să săvârșească la timp o acțiune. 7 vi A rămâne mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: a întârzia, (îrg) a pesti1 (1), (reg) a băciui (4), a îngădui, (fam) a se încurca. 8 vr A-și petrece (plăcut) timpul (cu ceva sau cu cineva).

zăbovi vb. IV. (pop.) 1 intr. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru. Zăboveau... uitîndu-se unii la alții (GAL.). ◊ Fig. Luceafărul menit ca să-mi răsară Atît a zăbovit (VOIC.). 2 intr. A sta (prea) mult timp într-un loc; a întîrzia. Mai zăbovea apoi pe uliți întru așteptarea zorilor (M. I. CAR.). 3 tr. A face pe cineva să întîrzie, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Crîșmârița... se roagă să n-o zăbovim că mai are și alți mușterii (CR.). 4 refl. (înv.) A-și trece timpul cu cineva. Îndemnînd pre cititorul nostru. ..să să zăbăvească și în foile altora (CANT.). • prez.ind. -esc. și zăbăvi vb. IV. /<slav. забавнтн (сѧ).

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru, la săvîrșirea unei acțiuni; a lucra prea încet, a nu se grăbi. Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ A sta pe loc așteptînd ceva, dînd cuiva răgaz să facă ceva. Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495. ◊ Refl. (Rar) Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să întîrzie de la o acțiune, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. 2. Intranz. (Urmat de determinări locale sau temporale) A sta mai mult (sau prea mult) într-un loc. Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398. ◊ Refl. (Rar) [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163. 3. Refl. (Învechit) A-și întrebuința timpul, a se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39. – Variantă: (Mold.) zăbăvi (SBIERA, P. 268, CREANGĂ, P. 263) vb. IV.

ZĂBĂVÍ vb. IV. v. zăbovi.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 2. Intranz. A sta mai mult sau prea mult timp într-un loc. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Slav (v. sl. zabaviti).

A SE ZĂBOVÍ mă ~ésc intranz. înv. A-și petrece timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupație drept distracție. /<sl. zabaviti

A ZĂBOVÍ ~ésc 1. intranz. pop. 1) A lucra cu zabavă; a munci prea încet. 2) A rămâne mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a se reține; a întârzia. ~ cu răspunsul. 2. tranz. (persoane) A face să se rețină mai mult decât trebuie. /<sl. zabaviti

ZĂBOVI vb. (Mold .) A se distra, a se veseli. Fortuna șegi necrezute și glume nesuferite ca aceastea arătîndu-mi, cu întristările și mîhnirile meale giucîndu-se, se zăbăveaște. CANTEMIR, IST., s.v. șagă. La primblări Ia cîmp ieșea adesea cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri și cu nagarale. PSEUDO-AMIRAS, apud TDRG. Fiindu cam bolnavă, pohtește să se zăbovască cu tămășagurile lui. B 1774, 38r. Variante: zăbăvi (CANTEMIR, IST., s.v. șagă). Etimologie: sl. zabaviti. Vezi și zăbavă. Cf. i n g l i n d i s i, v i g ă d u i.

arată toate definițiile

Intrare: zăbovire
zăbovire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbovire
  • zăbovirea
plural
  • zăboviri
  • zăbovirile
genitiv-dativ singular
  • zăboviri
  • zăbovirii
plural
  • zăboviri
  • zăbovirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăbovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbovi
  • zăbovire
  • zăbovit
  • zăbovitu‑
  • zăbovind
  • zăbovindu‑
singular plural
  • zăbovește
  • zăboviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbovesc
(să)
  • zăbovesc
  • zăboveam
  • zăbovii
  • zăbovisem
a II-a (tu)
  • zăbovești
(să)
  • zăbovești
  • zăboveai
  • zăboviși
  • zăboviseși
a III-a (el, ea)
  • zăbovește
(să)
  • zăbovească
  • zăbovea
  • zăbovi
  • zăbovise
plural I (noi)
  • zăbovim
(să)
  • zăbovim
  • zăboveam
  • zăbovirăm
  • zăboviserăm
  • zăbovisem
a II-a (voi)
  • zăboviți
(să)
  • zăboviți
  • zăboveați
  • zăbovirăți
  • zăboviserăți
  • zăboviseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbovesc
(să)
  • zăbovească
  • zăboveau
  • zăbovi
  • zăboviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbăvi
  • zăbăvire
  • zăbăvit
  • zăbăvitu‑
  • zăbăvind
  • zăbăvindu‑
singular plural
  • zăbăvește
  • zăbăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbăvesc
(să)
  • zăbăvesc
  • zăbăveam
  • zăbăvii
  • zăbăvisem
a II-a (tu)
  • zăbăvești
(să)
  • zăbăvești
  • zăbăveai
  • zăbăviși
  • zăbăviseși
a III-a (el, ea)
  • zăbăvește
(să)
  • zăbăvească
  • zăbăvea
  • zăbăvi
  • zăbăvise
plural I (noi)
  • zăbăvim
(să)
  • zăbăvim
  • zăbăveam
  • zăbăvirăm
  • zăbăviserăm
  • zăbăvisem
a II-a (voi)
  • zăbăviți
(să)
  • zăbăviți
  • zăbăveați
  • zăbăvirăți
  • zăbăviserăți
  • zăbăviseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbăvesc
(să)
  • zăbăvească
  • zăbăveau
  • zăbăvi
  • zăbăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbovire

etimologie:

  • vezi zăbovi
    surse: DEX '98 DEX '09

zăbovi zăbăvi

  • 1. popular intranzitiv A lucra prea încet, a nu se grăbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: întârzia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68.
      surse: DLRLC
    • Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A sta pe loc așteptând ceva, dând cuiva răgaz să facă ceva.
      exemple
      • Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495.
        surse: DLRLC
      • reflexiv rar Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161.
        surse: DLRLC
  • 2. popular intranzitiv A sta prea mult timp într-un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: întârzia attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140.
      surse: DLRLC
    • Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215.
        surse: DLRLC
      • Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93.
        surse: DLRLC
      • Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97.
        surse: DLRLC
  • 3. popular reflexiv învechit A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323.
      surse: DLRLC
    • Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39.
      surse: DLRLC

etimologie: