2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăbon sn vz zăbun1

ZĂBÚN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

ZOBÓN s. n. v. zăbun.

zăbun2, ~ă smf, a [At: DLR / Pl: ~i, ~e / E: drr zăbuni] (Reg) 1-2 Zăpăcit (1-2).

zăbun1 sn [At: (a. 1679) IORGA, S. D. V, 528 / V: (îrg) ~bon, zab~, zeban, zobon, zabon, (reg) zăpun, zăvun, zebon, zob~, zuban, zubău (Pl: zubane), zubon / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: bg забун] 1 (Înv) Haină (lungă) fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. 2 (Înv) Anteriu (1). 3 (Înv) Haină groasă (lungă), cu (sau fară) mâneci, confecționată din lână sau din bumbac și împodobită cu cusături, purtată mai ales de țărani. 4 (Înv) Vestă. 5 (Reg; csnp; îf zobon) „Cârpă din stofă de proastă calitate”.

zăbun s.n. 1 Haină bărbătească de iarnă, confecționată din lînă sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fară mîneci, împodobită cu cusături, care este purtată de țărani. Chiru se mustăci și se foi în zăbun (D. ZAMF.). ◊ Fig. Își spală cerul de-ntuneric fața Și cîmpu-mbracă înflorit zăbun (BEN.). 2 Anteriu lung și larg, purtat de preoți și de călugări. Popei Ștefan celui bătrîn i-a făgăduit un zăbun (DOC.). 3 (înv.) Haină lungă, fară mîneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. Peste zobonul de stofă aurită, purta un benișel de felendreș (C. NEGR.). • pl. -e. și (înv.) zobon s.n. /<bg. забун.$

ZĂBÚN, zăbune, s. n. 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.

ZĂBÚN, zăbune, s. n. 1. Haină de iarnă, de lînă sau de bumbac, cu mîneci și vătuită, uneori lungă pînă la genunchi, purtată mai ales de oamenii de la țară. Purta pe umeri în ziua aceea un zăbun vechi al filozofului Neonil. SADOVEANU, P. M. 19. Bejenarii începură să caute prin căptușeala zăbunului, prin sacul cu mălai, prin trențele din căruță. GALACTION, O. I 288. Numai Sultănica, singură, se mișcă în toată amorțirea... Pulpanele zăbunului bănănăie în voia întîmplării. DELAVRANCEA, S. 33. A văzut cu ochii cum trecea un om Prin grădină. Iată-l! Ține-n mini zăbunul. Parcă-s doie umbră! Nu, e numai unul. Un tîlhar! COȘBUC, P. I 253. ◊ (Metaforic) Își spală cerul de-ntunerec fața Și cîmpu-mbracă înflorit zăbun. BENIUC, S. 42. 2. Anteriu lung și larg, purtat de preoți și de călugări. 3. (învechit) Haină lungă, fără mîneci, făcută din stofă scumpă și purtată odinioară de boieri. 1 zăbun de sandal de Veneția cu fețe. ODOBESCU, S. I 421. – Pl. și: zăbunuri (DUMITRIU, N. 54). – Variantă: (3) zobón (NEGRUZZI, S. I 145) s. n.

ZĂBÚN, zăbune, s. n. 1. Haină de iarnă, de lînă sau de bumbac, vătuită, cu mîneci, de obicei lungă pînă la genunchi, purtată de țărani. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mîneci, făcută din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var. zobón s. n.] – Tc. zibin (bg. zabun).

ZĂBÚN ~e n. 1) înv. Haină (lungă) vătuită pe care o purtau țăranii. 2) Haină lungă și largă purtată de preoți și de călugări. 3) înv. Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. /<bulg. zabun

zăbun n. 1. od., haină lungă fără mâneci închisă pe dinapoi (purtată înainte de boieri și de cocoane): un zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD.; 2. azi, haină de iarnă, ușoară și călduroasă din bumbac (purtată de țărani, câmpeni și țărance): cu zăbune dalbe de bumbac POP. [Turc. ZYBUN, camizol].

zobon a. Mold. V. zăbun: zobon de stofă aurită NEGR.

zăbún n., pl. e (turc. zebun, vestă, d. ar. al-ğubba [V. gĭubea, șubă]; bg. zabun, sîrb. zubun, ung. zobony, zubony, it. giubbone). Odinioară, o haĭnă fără mînicĭ pe care o purtaŭ boĭeriĭ și cocoanele; maĭ pe urmă anteriŭ vătuit; azĭ, surtuc țărănesc de șiac, mintean vătuit, polcă vătuită. – În nord zobon, pl. oane (după ung.) și zăbum, pl. e și urĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăbun (înv., pop.) s. n., pl. zăbune

zăbun (înv., pop.) s. n., pl. zăbune

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăbún (-ne), s. n. – Haină lungă, anteriu. – Var. zăbon, zobon. Mr. țipune. It. giubonne, ven. zupon, prin intermediul sb. zubun, bg. zobun (Miklosich, Fremdw., 138; Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 83), mag. zubbony (Diez, Gramm., I, 446), tc. zubun (Roesler 592; Șeineanu, II, 379), cf. ngr. ντσιπούνι (› mr.). Mag. zabun (Edelspacher 24) și bg. zăbun (Capidan, Raporturile, 225) provin din rom.

Intrare: zăbon
zăbon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăbun
zăbun1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbun
  • zăbunul
  • zăbunu‑
plural
  • zăbune
  • zăbunele
genitiv-dativ singular
  • zăbun
  • zăbunului
plural
  • zăbune
  • zăbunelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zobon
  • zobonul
  • zobonu‑
plural
  • zobone
  • zobonele
genitiv-dativ singular
  • zobon
  • zobonului
plural
  • zobone
  • zobonelor
vocativ singular
plural
zăbun2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbun
  • zăbunul
  • zăbunu‑
plural
  • zăbunuri
  • zăbunurile
genitiv-dativ singular
  • zăbun
  • zăbunului
plural
  • zăbunuri
  • zăbunurilor
vocativ singular
plural
zăbum1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbum
  • zăbumul
  • zăbumu‑
plural
  • zăbume
  • zăbumele
genitiv-dativ singular
  • zăbum
  • zăbumului
plural
  • zăbume
  • zăbumelor
vocativ singular
plural
zăbum2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbum
  • zăbumul
  • zăbumu‑
plural
  • zăbumuri
  • zăbumurile
genitiv-dativ singular
  • zăbum
  • zăbumului
plural
  • zăbumuri
  • zăbumurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbon
  • zăbonul
  • zăbonu‑
plural
  • zăboane
  • zăboanele
genitiv-dativ singular
  • zăbon
  • zăbonului
plural
  • zăboane
  • zăboanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabun
  • zabunul
  • zabunu‑
plural
  • zabune
  • zabunele
genitiv-dativ singular
  • zabun
  • zabunului
plural
  • zabune
  • zabunelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabon
  • zabonul
  • zabonu‑
plural
  • zaboane
  • zaboanele
genitiv-dativ singular
  • zabon
  • zabonului
plural
  • zaboane
  • zaboanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăbun, zăbunesubstantiv neutru

  • 1. învechit popular Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: zăbunaș
    • format_quote Purta pe umeri în ziua aceea un zăbun vechi al filozofului Neonil. SADOVEANU, P. M. 19. DLRLC
    • format_quote Bejenarii începură să caute prin căptușeala zăbunului, prin sacul cu mălai, prin trențele din căruță. GALACTION, O. I 288. DLRLC
    • format_quote Numai Sultănica, singură, se mișcă în toată amorțirea... Pulpanele zăbunului bănănăie în voia întîmplării. DELAVRANCEA, S. 33. DLRLC
    • format_quote A văzut cu ochii cum trecea un om Prin grădină. Iată-l! Ține-n mîni zăbunul. Parcă-s doi – e umbră! Nu, e numai unul. Un tîlhar! COȘBUC, P. I 253. DLRLC
    • format_quote metaforic Își spală cerul de-ntunerec fața Și cîmpu-mbracă înflorit zăbun. BENIUC, S. 42. DLRLC
  • 2. învechit popular Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 3. învechit popular Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote 1 zăbun de sandal de Veneția cu fețe. ODOBESCU, S. I 421. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.