2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĭnŭ.

zăbavnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. IIv/19 / V: (înv) ~băv~, ~bov~, (reg) zâb~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv забавниц] (Înv) 1 (D. oameni) Care lucrează (prea) încet (și neîndemânatic) Si: mocăit (1), mocoșit (1), moșmondit (1), moșmonit (1), pregetat (1), (reg) moșincit, moșogăit, moșoit, moșorogit, mușinat, zăbovitor (2). 2 (D. oameni) Care trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: zăbovitor (4). 3 (Îe) ~ la limbă Bâlbâit2 (2). 4 Greoi (1).

zăbavnic, -ă adj. (înv.) Care zăbovește, care întîrzie; (înv.) zăbovitor. Cu moartea, în zadar m-amenințâ în al lui zăbavnic curs (BOLL.). ♦ (mai ales despre mers, pași etc.) Care este încet, greoi. Urcușurile făcute pe măgari, zăbavnice, se înlocuiesc... cu automobilul (PERP.). • pl. -ci, -ce. /<slav. забавьнъ.

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -e, adj. (Învechit) Care zăbovește, care întîrzie, zăbovitor. Omul de-o lună lipsind de-acasă, de lîngă femeie, Sufere-n vasul cel bine vîslit. Darmite noi ce pe-aici zăbavnici stăm vreme de nouă Ani rotitori? MURNU, I. 33. Facle trosni-vor pe mal și va geme de flăcări pămîntul. Dacă zăbavnic pe tine găsi-te-vor zorile-n prunduri. COȘBUC, AE. 82. ♦ Încet, greoi. Alții iar, mai zăbavnici poate în agerimea duhului, sînt de tineri cuprinși d-o tainică melancolie. ODOBESCU, S. I 118.

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ).

ZĂBÁVNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; zăbovitor; tărăgănător. /<sl. zabavinu

zăbavnic a. care lucrează încet, greoiu: alții mai zăbavnici în agerimea duhului OD. [Tras din zăbavă].

zăbávnic, -ă adj. (vsl. *zabavĭnikŭ, d. zabaviti, a zăbovi). Zăbovitor, greoĭ: om zăbavnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice

zăbávnic adj. m., pl. zăbávnici; f. sg. zăbávnică, pl. zăbávnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBÁVNIC adj. v. greoi, încet, întârziat, lent, moale, molatic, molâu.

zăbavnic adj. v. GREOI. ÎNCET. ÎNTÎRZIAT. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÎU.

Intrare: zăbavnică
zăbavnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăbavnic
zăbavnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbavnic
  • zăbavnicul
  • zăbavnicu‑
  • zăbavnică
  • zăbavnica
plural
  • zăbavnici
  • zăbavnicii
  • zăbavnice
  • zăbavnicele
genitiv-dativ singular
  • zăbavnic
  • zăbavnicului
  • zăbavnice
  • zăbavnicei
plural
  • zăbavnici
  • zăbavnicilor
  • zăbavnice
  • zăbavnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbavnic

  • 1. învechit Care zăbovește, care întârzie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: tărăgănător zăbovitor întârziat 2 exemple
    exemple
    • Omul de-o lună lipsind de-acasă, de lîngă femeie, Sufere-n vasul cel bine vîslit. Darmite noi ce pe-aici zăbavnici stăm vreme de nouă Ani rotitori? MURNU, I. 33.
      surse: DLRLC
    • Facle trosni-vor pe mal și va geme de flăcări pămîntul. Dacă zăbavnic pe tine găsi-te-vor zorile-n prunduri. COȘBUC, AE. 82.
      surse: DLRLC

etimologie: