2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăbăuci vri [At: CIAUȘANU, GL. / Pzi: ~ucesc / E: zăbăuc] (Reg; d. oameni) 1-2 A (se) zăpăci (1-2).

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. (Pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și hăbăuc.

zăbăuc, [At: DDRF / V: (reg) ~ug, ~blău, ~blăud, ~blăug, zablaud / Pl: ~uci, ~uce / E: ctm zăpăcit și hăbăuc] 1-2 smf, a (Pop; d. oameni) Zăpăcit (1). 3-4 smf, a (Reg; csnp) (Om) care umblă fără rost. 5 sn (Reg) Basamac1 (1).

zăbăuc, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. Poemul... se închega în mintea mea zăbăucă (STANCU). ◊ (subst.) Ce-i cu tine? Mă, zăbăucule, n-auzi? (PER.). • pl. -ci, -ce. și zăpăuc, -â adj. /zăpăcit + hăbăuc, prin contaminare.

zăpăuc, -ă s.m., s.f. (reg.) Zăpăcit. • pl. -ci, -ce. /zăpăcit + năuc, prin contaminare.

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc.

ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc.

ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc.

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -e, adj. (Și substantivat) Zăpăcit, aiurit, năuc. Popii au cerut ajutorul prefectului și prefectul a dat ordin jandarmilor să-i aresteze pe zăbăuci. STANCU, D. 442. Tunde-o dă fugă, că vine zăbăucul. PETRESCU, A. R. 61.

ZĂPĂÚC, -Ă, zăpăuci, -e, adj. (Regional) Zăpăcit, hăbăuc. (Substantivat) Ce e, mă, zăpăucule, unde-ai adormit? PREDA, Î. 47.

ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Din [păcit] + [hă]băuc.

ZĂBĂÚC ~că (~ci, ~ce) Care este buimac; zăpăcit; năuc. /Orig. nec.

zăpăuc a. și m. zăpăcit: se uită în toate părțile ca un zăpăuc ISP. [Compromis între zăpăcit și năuc].

zăpăúc, -ă adj. (din zăpăcit și năuc orĭ hăbăuc). Zăpăcit, năuc. – În vest zăbăuc, „nevleg, idiot”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăbăúc (pop.) adj. m., pl. zăbăúci; f. zăbăúcă, pl. zăbăúce

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce.

zăbăúc adj. m., pl. zăbăúci; f. sg. zăbăúcă, pl. zăbăúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit.

arată toate definițiile

Intrare: zăbăuci
zăbăuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăbăuc
zăbăuc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbăuc
  • zăbăucul
  • zăbăucu‑
  • zăbău
  • zăbăuca
plural
  • zăbăuci
  • zăbăucii
  • zăbăuce
  • zăbăucele
genitiv-dativ singular
  • zăbăuc
  • zăbăucului
  • zăbăuce
  • zăbăucei
plural
  • zăbăuci
  • zăbăucilor
  • zăbăuce
  • zăbăucelor
vocativ singular
plural
zăpăuc adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpăuc
  • zăpăucul
  • zăpăucu‑
  • zăpău
  • zăpăuca
plural
  • zăpăuci
  • zăpăucii
  • zăpăuce
  • zăpăucele
genitiv-dativ singular
  • zăpăuc
  • zăpăucului
  • zăpăuce
  • zăpăucei
plural
  • zăpăuci
  • zăpăucilor
  • zăpăuce
  • zăpăucelor
vocativ singular
plural
zablaud adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zablaud
  • zablaudul
  • zablaudu‑
  • zablau
  • zablauda
plural
  • zablauzi
  • zablauzii
  • zablaude
  • zablaudele
genitiv-dativ singular
  • zablaud
  • zablaudului
  • zablaude
  • zablaudei
plural
  • zablauzi
  • zablauzilor
  • zablaude
  • zablaudelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbăuc zăpăuc zablaud

etimologie:

  • Contaminare între zăpăcit și hăbăuc.
    surse: DEX '09 DLRM
  • Contaminare între zăpăcit și năuc.
    surse: DEX '98
  • surse: NODEX